Interzis

capitolul 30

Lucy

Inghit în sec iar apoi îi prind incheietura mâinii in care se află pistolul și o ridic in aer.
Mârâie nervos iar apoi primesc o lovitură în stomac.
Imi pierd pentru câteva secunde răsuflarea însă îmi revin și mi îndrept și cealaltă mâna spre incheietura aceea vrând să obțin pistolul.
Pistolul este descărcat o dată însă glonțul a deviat spre cer.

Mă lovește peste chip astfel reușește să ne ghideaze mâinile la nivelul corpurilor noastre .
Arma este din nou descărcată iar eu reușesc să i direcționez corpul mai aproape de masă ca să i lovesc mâna de suprafața mesei.
În urma a trei lovituri pistolul cade la picioarele noastre.
Imi strãng mâna n pumn si l lovesc cât pot de tare.

Se retrage câțiva pași astfel intervine Dylan și l doboară la pământ.
Reușesc să mi calmez trupul ce tremura ușor și mi ridic privirea din pămănt.
Imi măresc ochii înspăimântată atunci când o zăresc pe Lidia ce avea incolăcite mâinile în jurul pântecului său.
Salopeta ei albă incepuse să fie asaltată de sângele ce se extindea cu repeziciune.
Tușește ușor iar apoi își ridică privirea spre mine.
Alerg spre ea in momentul în care se prăbușește.
Îngenunchez lângă ea și îi curpind chipul în palme.
-Lidia nu adormi!Rămâi trează!
Lacrimile incep să mi incețoșeze vederea însă nu le dau voie să se prelingă pe obraji.
Nici nu realizez atunci când îngenunchează și West.
Îi îndepărtează mâinile acum moi și depune presiune asupra rănii.

Da, o uram pentru faptul că a acceptat să facă parte din planul lui Devis .
O uram pentru că m a ținut departe de Dylan.
O uram pentru că m a făcut să mă îndoiesc de Dylan.
O uram pentru că era încântată să se căsătorească cu bărbatul pe care l iubesc însă nu i am dorit nicio secundă moartea.

-Lidia?
Ii rostesc numele și îi îndepărtez câteva fire de par ce se lipiră pe fruntea ei însă nu reacționează.
Încep să i mișc capul usor si să o bat pe obraz însă ajung la același rezultat.
Injur printre dinți atunci când realizez că Lidia s a dus iar apoi imi privesc mâinile ce erau pătate de sângele ei .

Mă ridic în picioare și mă îndrept spre Dylan ce se afla deasupra lui Devis.
Îi prind umerii și reușesc să l fac să se oprească din ai oferi lui Devis nenumărate lovituri.
Reușise să i spargă buza inferioară și nasul.

-Dylan puteai să l omori !
Însă nu primesc niciun raspuns din partea lui deoarece imi observă mâinile murdare.
Se încruntă iar apoi privirea lui poposește asupra trupului neînsuflețit al Lidiei.

Dintr o singură mișcare, Dylan reușește să mă poziționeze în spatele lui.
Devis reușise să se ridice și l privea furios pe Dylan.
În momentul în care mãinile lui devin pumni zăresc pistolul.
Le fac semn băieților să nu intervină iar apoi reușesc să pescuiesc pistolul.
-Păstrează distanța!
Ii arunc cuvintele în față lui Devis.
Acesta nu face nicun pas in plus însă își redirecționeaza atenția asupra mea.
-Trage!
-Pleacă!
-Dovedește că nu ești o lașă și trage !
Strigă cuvintele iar eu strâng mai tare pistolul în mâini.
-Cară te dracu de aici !
Imi oferă un zâmbet ce reușește să mă inspăimânte iar apoi se îndreaptă cu pași mari spre ieșire.
Închide zgomotos ușa în urma lui iar apoi las pistolul să mi alunece din mână.
Dylan se îndreaptă spre corpul Lidiei iar în fața mea se poziționează fetele.
-Ești teafară?
Mă întreabă Tanya însă nu mi mai așteaptă răspunsul deoarece începe să și plimbe mâinile pe corpul meu.
-Ce ne facem acum?
Ne întreabă Elle.
-Trebuie să scăpăm de cadavru.
Îi răspunde Dylan.

Nu mă simt în stare să articulez niciun cuvânt.
O singură intrebare mi se lovea zgomotos de pereții minții.

Eu am fost cea care a apăsat pe trăgaci?

-Preotul a dispărut .
Ne informează Hase.
-O să mă ocup eu de el mai târziu.Trebuie să ne asigurăm că nu o să meargă la poliție .
Rostește West .

Dylan intră până în casă iar atunci când revine aduce cu el mai mulți saci de gunoi si lavete.
-Să punem răul înainte.Dacă s ar descoperi faptul că aici a avut loc o crimă trebuie să ne descotorosim de amprente.
Ștergem tot ce a atins Lidia și ne descotorosim de toate lucrurile ei, plus de tot ce se află aici.
Și indică cu degetul masa acum devastată.
Tanya își întoarce privirea spre mine.
-Este in regulă dacă vrei să te odihnești.
-Sunt în regulă.Vă ajut.
Mă îndrept spre Dylan și inșfac un sac ca apoi să încep să arunc in interiorul lui paharele de sticlă, platoul cu brioșe, cele două felinare și ce a mai rămas din tort.
Elle și Tanya se ocupă cu eliminarea amprentelor.
Hase de lucrurile ce i aparțineau Lidiei iar Dylan impreună cu West de cadavru.

Reușesc să desleg felinarele ce erau răsfirate pe ramurile copacilor.
Imi întorc privirea spre corpul Lidiei ce acum era acoperit de un cearșaf alb .
Nu este prima dată când ucid pe cineva.
Dar atunci am fost nevoită să o fac, pot spune obligată.
Însă, dacă eu am fost cea care a tras pe trăgaci n am să mă pot ierta.
N am să mi pot ierta neîndemânarea.

-Nu ai fost tu .
Tresar ușor și mă întorc pe călcâie.
-De unde poți știi Dylan?Totul s a întâmplat atât de repede!
-Pentru că știu, bine?Dar am să ți o demonstrez ca să știu că o să te descotorosește de sentimentul ăsta de vinovăție pe care ți l ai autoimpus.
-N aș fi suportat să te pierd.
Rostesc și simt cum lacrimile sunt pe cale să și facă apariția din nou.
Imi ridică bărbia cu două degete de ale sale și mi oferă unul dintre zâmbetele sale ce mă fac să mă topesc.
-Aș fi murit odată cu tine.
Rostesc ușor.