Sub cerul senin, o ploaie de mare venea
Să ude tot pământul și sub cer ea să stea
Privind bolta luminoasă, Ana plângea încet
Cu lacrimile goale a celui mai trist poet.
Întunericul ajunse, aducând tot ce-i urât
Și Ana cu el de mână a coborât
Fără voia ei, ea e trasă-n lumea rea
Și fără a vrea, întuneric înghițea.
Mintea-i era în transă, haos printre altele
Înnegrind stelele și ignorând zgomotele
Din păcate, nu mai putea fi ajutată
Pentru că era orbită chiar de propriul ei tată.
//Tărâmul întunecat//
alwawlw poezia pentru prima probă:))
