Am vrut o viață nouă,
să fiu adevărata eu
și asta s-a întâmplat,
așa cum am sperat.
Am devenit indigo,
și asta m-a schimbat
aveam atâția prieteni,
dar s-au depărtat.
Eram doar eu,
singură în lumea mea
cu inima indigo și sufletul de gheață,
am dispărut în ceață.
Treceam prin momente grele,
nimeni nu știa prea multe
și am decis să nu mai fiu eu,
nu mai eram indigo.
Viața mea s-a schimbat,
totul era dat peste cap
nu mai știam cine sunt eu
cu adevărat.
Până când am realizat
că trebuie să fiu cineva
și așa m-am schimbat,
dar nimic nu mă definea
ca indigo, a mea.
Era o altă eu,
o ființă înțeleaptă
ce se certa cu inima
când nu făcea ce simțea.
Aveam același trup,
dar sufletul ne era schimbat
respiram sentimente,
și simțeam aer.
În memoria ei,
indigo, inimă de aur,
nu te vom uita niciodată.
Cât despre voi, dragi cititori,
indigo nu a murit.
Dacă îți amintești de ea,
să știi că
mereu va fi
indigo a ta.
Mai țineți minte?
