Tu și Jimin, prietenul tău cel mai bun, admirați priveliștea de pe malul apei.
Te simțeai ca și cum ai fi goală pe interior.
Tocmai ai fost respinsă de Jimin, într-un mod cât se putea de politicos. I-ai spus adevărul despre sentimentele tale față de el, însă el nu era în totalitate sigur despre ceea ce simțea față de tine.
Erai fericită cât timp era și el fericit. Da, doare.... Însă vrei ca el să fie fericit. Doare mai puțin când știi că el este fericit.
Chiar dacă asta însemna că va aparține altcuiva.....
Ați rămas tăcuți amândoi, privind valurile cauzate de briza destul de puternică pentru mijlocul verii.
"Jimin, sper că ceea ce ți-am spus nu va face ca totul să devină ciudat între noi."
El doar te privea tăcut. Niciun răspuns. Absolut nimic.
Te gândeai că....
Nu ar fi trebuit să-i spun nimic....
"(Y/n), motivul pentru care am refuzat să fim mai mult decât prieteni, a fost faptul că nu vreau să te rănesc.
În două săptămâni voi pleca în Japonia cu familia. Ne mutăm..."
[Două săptămâni mai târziu / La aeroport]
Jimin îți șterge lacrimile blând, oferindu-ți un sărut pe frunte.
"Nu vreau să pleci.."
"Nu plânge..."
Te-a strâns în brațe încercând să te calmeze.
"Jimin, trebuie să plecăm ACUM."
Ce drăguț că mama lui a decis să vă întrerupă❤. din nou......
"Promit că mă voi întoarce. Te iubesc, micuțo."
Ți-a sărutat blând buzele, urmând să plece.
"Pe curând, iubito!"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
