Atingerea Diavolului - Drumul spre Rai I.

Capitolul 7 - Petale de Trandafiri

Capitolul 7

Petale de Trandafiri

— Ce ne facem, Adam? întrebă Clary plimbându-se agitată prin bibliotecă.

— Eu ți-am spus ce dracului trebuie să facem! Lasă-mă s-o tai și gata! zise pe un ton exasperat, prelungind ultimul cuvânt într-o notă isterică.

— Nu!

Adam îi aruncă o privire furioasă.

— Nu? De ce nu? Ce altă soluție ai?

— Niciuna, expiră ea obosită și se așeză pe un divan de lângă o ferestră înaltă. Îți mai cer doar puțin timp, Adam. Te rog. Poate că ea nici măcar nu știe cine e. Poate că nici măcar nu e ce credem noi că e. Poate că suntem noi paranoci și vedem Lumea Ocultă acolo unde nu e.

— Cât timp, Clary? întrebă nerabdător.

— Până după Halloween. Dacă nu avem nicio pistă până după Halloween, promit că facem cum vrei tu.

— Două zile. Mai ai doar două zile și după facem totul cum spun eu.

— Da.

— Cât despre faptul că am fi noi paranoici... Ți se pare că vedem ceea ce nu e? Clarissa, a visat o femeie care se ruga la o statuie fără chip. Statuia aceea în niciun caz nu era Lucero. Singura zeitate ocultă din lumea noastră mai e Lenith. Iar femeia care se ruga la ea și a refuzat să-i arate chipul era Lilith, prima progenitură a lui Lucifer. Nu avem nicio îndoială de asta, nu?

— Nu... răspunse ea cu glas spart.

— Și atunci... Ce alte dovezi mai vrei? Părinții ei au protejat-o cum au putut mai bine. S-au mutat din an în an. Au reușit să-și construiască un imperiu fără ca presa să facă măcar rost de o fotografie de-a lor. Samantha a fost și este pretutindeni păzită 24 din 24 de ore, chiar dacă ea nici măcar nu are idee că atunci când pleacă din casă, o urmăresc trei patrule de gărzi de corp. Casa ei este o fortăreață la propriu vorbind. Gărzile sunt la fel de bine plasate ca și când le-ar fi așezat cu mâna lui unul dintre Conducătorii Consiliului. Tu nu i-ai cunoscut niciodată părinții. Ei nu vin în vizită, ea se duce la ei, indiferent de continentul de pe glob. Sunteți prietene de trei ani, dar ce știi tu despre ea în afară de faptul că se muta în fiecare an și că și-a dorit dintotdeauna să devină judecătoare? Îți zic eu, nimic. Iar acum, golurile astea din viața ei sunt prea multe. Și tu îmi zici mie că noi suntem paranoici. Uite care e treaba, Clary. Este prietena ta, ții extraordinar de mult la ea, știu, dar problema asta te depășește. Cred că cel mai bine ar fi să stai deoparte și să mă lași pe mine să-mi fac treaba. Problema asta e peste puterile tale. E în joc prietena ta, iar asta te face mai slabă. Nu poți face față.

Clarissa simți cum i se puse un nod puternic în gât. Adam avea dreptate. Faptul că Samantha era implicată o dădea complet peste cap. În mod normal ar fi procedat exact cum dorea Adam, dar inima nu o lăsa să-i ofere un astfel de tratament prietenei sale. Ea gândea de obicei la rece, practic, fără complicații, își făcea treaba așa cum fusese învățată să și-o facă. Iar acum... acum prietenia ei era în joc. Este adevărat, nu erau în joc 20-30 de ani de prietenie, dar o simțea pe Samantha foarte apropiată de sufletul ei, ca o bucată din ea. Însă Adam avea dreptate. Simțămintele ei pentru ea o împiedicau să-și facă treaba. O făceau inutilă. De fapt, încurcau lucrurile de tot.