ASHES

Capitolul 8

— Cum merge facultatea? m-a surprins întrebându-mă, dar a făcut-o într-un mod previzibil, în timp ce verifica bursa de valori pe laptopul său.

Ochii i s-au lipit de ecran și mi-am strâns mâinile între coapse, încercând să nu ezit.

— Bine.

— Da?

Nu-ți pasă oricum, ticălos cu inimă rece! Deci nu mă da cu mine.

— Britt?

Am ridicat privirea, clipind. Mi-a aruncat un zâmbet strident, avertizant, împingând deoparte laptopul, încrucișându-și brațele la piept. Nu te pierde cu firea, Britt. Uită-te la imaginea de ansamblu.

— Serios, chiar merge bine. Mama poate vedea și ea notele, căci i-am dat..

Am închis ochii, respirând adânc.

— Mama ta nu este o Quinn. Prezența ei te dezonorează.

Nu a existat nicio replică de-a mea care să nu declanșeze al treilea război mondial, așa că am preferat să tac.

— Britt, trebuie să vorbim.

— Am crezut că facem asta.

Se apleacă înainte, cu coatele pe masă. Privirea de pe fața lui mi-a spus că este din nou dezamăgit de mine, deși naiba mai știa de ce.

— Am văzut ieri plimbarea ta cu noul coleg de apartament.

Ochii meu au răbufnit spre el, cu gura căscată înainte de a-mi găsi o cale de revenire.

— Ascultă, am început eu, dar mi-a tăiat vorba:

— Nicio fiică de-a mea nu ar fi suficient de proastă să cadă sub farmecul lui brutal. Știu asta, Britt.

A început să-i alunece cravata, înnodând-o fără să fie neapărat nevoie să se uite în oglindă.

— Dar am văzut cum l-ai privit și cum te-a privit și nu erați deloc adecvați.

El nu făcea asta pentru că era certificat pozitiv pentru protejarea onoarei familiei sale. Dragostea, sentimentele și bunăstarea generală erau de unică folosință în lumea lui. Realizarea faptului că această conversație ar putea merge în mai multe feluri diferite- toate greșite- mi-a lovit mai întâi stomacul, apoi mi s-a rostogolit în piept. Inima îmi era plină de promisiuni încărcate și momente fericite, pe jumătate împlinite. O mare de speranțe și vise care nu s-ar putea împlini fără mama.

— Nu mă interesează Ashes, așa că nu-ți pierde vremea, am spus, cojindu-mi unghiile.

— Vrei să te întorci în casa părintească?

— Ei bine, nu.

— Și ai vrea să încep să-i fac probleme mamei tale, în a te vedea în zilele de vizită? Legal, până la douăzeci și unu ani ești în custodia mea. Sper că n-ai uitat.

Degetele îmi tremurau. Tremurau să o simt pe mama. Să-i simt brațele în jurul meu. Zâmbetul ei pe pielea mea. Sufletul ei lângă al meu.

— Văd că înțelegi, a zis el. Am nevoie să mă ajuți, Britt. Ești candidatul perfect.

— Ascult, am spus, vrând să văd ce are în minte. Sau nu.

— Ashes Greystone, află care este viața lui.

— De ce? am zis fără să mă abțin.

— Vreau să știu tot ce face și unde merge, vreau să știu tot ce poate de familia lui.

Sabia cu două tăișuri mi-a tăiat inima în două.

— Poți angaja detectivi, am spus încet.

— Fiica mea cea mai dragă.

M-a apucat de mână, trăgându-mă de braț. Nu a durut, dar era departe de a mă simți confortabil.

— O s-o faci. Beneficiile sunt doar o mică apăsare în direcția corectă. Nu ai de ales în această chestiune.

— Nu am să-l spionez pe Ashes Greystone, vocea mi-a crescut în intensitate.

— Nu mi-a făcut nimic rău și în afară de asta, el nu e de aici, am continuat.

Tatăl meu desigur a ales să nu țină cont de rezistența mea din ce în ce mai mare:

— Dacă nu o vei face, te voi retrage de la facultatea pe care ai ales-o. Știi că pot trage sforile potrivite și o s-o fac. O să deschid un nou proces mamei tale, în care i se va suspenda dreptul de a te vedea.

Înapoi în ape familiare. Amenințările, eram obișnuită cu ele. Știam ce opțiune voi alege. Și asta mă îmbolnăvea deja. El și-a dorit să mă facă păpușă lui îmblânzită. Iar ceea ce m-a omorât a fost că, într-o mare măsură, a reușit. Mă sfărâmase fiecare zi petrecută cu el şi crăpăturile din inima mea se adânceau.