ASHES

Capitolul 4

El trebuia să glumească. Abia îl cunoșteam, trecuseră trei zile de când mă mutasem în acest apartament, nu apucam să-l văd mai niciodată, căci el pleca devreme dimineața și venea târziu în noapte, dar mă putea citi ca pe o carte?

— Nu mă sperie, am mormăit.

Spre cinstea lui, nu m-a combătut. A ascultat în timp ce mă foiam, dând roată insulei și ambalându-mă de iminența testului la matematică.

— Te voi ajuta să nu-ți mai fie frică de matematică, Brittany.

M-am cutremurat la seriozitatea tonului său și de cât de frumos răsună numele meu pe buzele lui.

— Nu-mi dau seama cum, am spus.

— Lasă-mă să-ți explic, te îndrum. Dar pentru ședințele viitoare, căci pe cea din seara asta ți-ai câștigat-o cu acest desert, va trebui să te confrunți cu temerile tale.

Poftim? M-am holbat la el câteva secunde, înainte să întreb:

— Mai exact?

— Vom face ceva care să te sperie.

— Și dacă nu vreau?

El ridică din umeri și-mi spune:

— Atunci ești pe cont propriu.

Am simțit că mă catapultez, nu pentru că eram pe cale să reușesc cu matematica, ci pentru că eram de acord cu termenii lui. Mă speria al dracului. Dar nu atât de tare pe cât aș fi crezut.

O jumătate de oră mai târziu, pe când am alergat de nebună prin cameră să mă aranjez și să mă cert încontinuu pentru copilăria de care dădeam dovadă, m-am întors în sufragerie cu cartea la sub braț.

Părul lui Ashes i se aplatizase, pentru că făcuse duș, iar pe frunte îi  atârna o șuviță desfăcută. Avea părul frumos și strălucitor, întunecat, care părea și mai negru când era ud. Purta un short negru și un tricou alb care îi strângea mușchii și îi evidenția brațele. Picioarele lui lungi erau întinse până la capătul canapelei. A întins mâna spre cartea mea și apoi s-a ridicat și l-am urmat la masa din bucătărie.
A deschis cartea și mi-a spus:

— Sper că ești gata să stai toată noaptea.

Rahat. El chiar vorbea serios. Nu se auzea nicio glumă în jurul tonului său, făcând această situație cu adevărat intimidantă. Am râs nervos pe când m-am așezat. Ezitam. Dar nu acesta era motivul pe care probabil îl credea. Am înghiţit.

— Facem exercițiile aici? am întrebat.

— Asta e decizia ta, tu ești cea care trebuie să se concentreze, a spus el.

— Aici e bine.

Alegere proastă. Să fii în dreapta lui la masă era de departe cel mai distractiv loc. Răspuns greșit. Să fii în dormitor ar fi..

— Să începem atunci. Bine, acest rahat nu va fi ușor pentru tine, a zis.

— Mulțumesc pentru votul de încredere.

S-a uitat la mine.

— Să începem cu variabilele.

M-am aplecat ușor.

— Bine.

— Trebuie să creăm o problemă ca cea enunțată în exemplu.

El a rânjit.

— Putem face acest lucru atât de interesant.

— Huh? am repetat.

Habar n-aveam despre ce vorbea.

— Uite, în carte se vorbește despre afaceristul ce transporta fier în depozite.

— Da.

— Așadar, vom lua un exemplu. Un proxenet transportă prostituatele ..

Am chicotit.

— O, Doamne.

A continuat, determinând variabilele x și y și s-a uitat la mine să vadă dacă sunt atentă. Apoi a construit un plan de costuri și a venit cu formulă care în mod miraculos m-a făcut să înțeleg tema.

Era animat și nu părea să se obosească că nu puteam înțelege din prima. Îi plăcea provocarea și găsea o nouă metodă să mă facă să înțeleg. După multe calcule, ajunsesem să cred că există o șansă să trec testul. Până după miezul nopții, stăteam amândoi cu picioarele încrucișate pe podea cu ciorne peste tot. Eram atât de obosită, dar nu eram pregătită să se încheie sesiunea de studiu.

— Începem un alt exercițiu de practică?

— Sigur, încă unul.

— Nu adormi pe tine, a zis încruntându-se.

Aș vrea să dorm pe tine. Părea atât de concentrat și am privit expresia lui intensă în timp ce-mi explica pe înțeles. Inteligența lui l-a făcut și mai sexy în mintea mea. Ochii mei erau lipiți de felul în care limba i se mișcă înainte și înapoi pe cerul gurii.
Era atât de erotic și atât de necorespunzător să gândesc așa, în timp ce el încerca să mă ajute.                  

În timp ce privirea mea i-a căzut pe brațe, am văzut începuturile de tatuaje negre de pe spate și odată cu ele, parfumul lui masculin amestecat cu fumul de țigară era doar mirosul cel mai stârnitor pe care îl cunoscusem vreodată. Ochii lui s-au aruncat brusc asupra mea, de parcă mi-ar ghici gândurile și instinctiv am privit în altă parte. S-a oprit din scris și s-a uitat la mine.

— Brittany?

— Huh?

Mi-am dat seama că mă uitasem la gura lui tot timpul.

— Nu ești atentă, a zis el ferm, iar vocea lui profundă  vibra prin mine.

— Scuze, m-am fâstâcit eu.

— Vrei să ne oprim?

În loc să răspund, mintea mea epuizată (și excitată) a decis să ocolească.

— A durut? am întrebat.

El a clipit.

— Ce să doară? a întrebat brusc.

— Astea.. tatuajele..au fost dureroase când  ți-au fost făcute?

Și-a ridicat fruntea cu un zâmbet.

— De ce? Te gândești să-ți faci unul?

Am chicotit ca o școlăriță beată:

— Eu? Nu. Neah..nu cred că aș suporta durerea.

Ochii lui Ashes s-au întunecat și i-au întâlnit pe ai mei.

— Uneori, dacă ești dispus să suporți o mică durere, ai putea descoperi o plăcere pe care nu ai fi cunoscut-o altfel.

Mai vorbeam de tatuaje?

— Eu cred că.. am zis mușcându-mi buza. Cred că merg să dorm. Ashes, mulțumesc pentru asta.

S-a ridicat, dar nu a spus nimic.

Am ieșit afară din cameră, de parcă mă alerga cineva și aproape m-am împiedicat de dulapul holului. În timp ce deschideam ușa dormitorului, vocea lui m-a oprit în hol:

— Ca să-ți răspund la întrebarea ta, Brittany, această plăcere merită și durerea.

Fără nicio vorbă, am închis ușa în urma mea, pregătindu-mă pentru încă o noapte albă.