Capitolul 17 - Confesiuni & Adevaruri

1.5K 180 20
                                    

Herard arunca cubul in poala baietelului cu parul castaniu. El isi ridica ochii si ii privi pe toti din incapere cu o oarecare ezitare, apoi incepu sa vorbeasca:

- Cand mama a plecat, atunci a inceput tata sa..., inghiti in sec si ochii ii coborara inapoi in poala, ca doua pasari care au incercat sa zboare, dar au realizat ca au aripile rupte.

Chris il privea cu o curiozitate lacoma, azi purta un tricou negru, cu un craniu mazgalit pe el. Nu facuse deocamdata niciun comentariu legat de locul unde fusese Enidy cu o noapte inainte, dar nici nu vorbise mult cu ea. Doar ii oferise jeleuri inainte sa apara Herard.

- Vrei sa continui sau sa dai cubul altcuiva? Vocea lui era mereu calda joia, decisese ca au nevoie de o terapie clasica, in grup. Doar odata pe saptamana, in ziua lui Jupiter.

Baietelul se zgai la el pentru o vreme, trecandu-si degetele peste muchiile tocite ale obiectului decolorat si End simti cum inima i se strange in piept. Prin ce trecuse bietul de el? Il simti pe Chris intorcandu-si atentia catre ea si expresia i se schimba, ceeaa ce era total stupid. Purta o masca, dar se simtea atat de vulnerabila sub privirea lui. Nu, nu vulnerabila. Se simtea ca o carte deschisa si studiata pagina cu pagina, se simtea disecata.

- Sa continui, tonul copilului era atat de ferm incat ii surprinse pe toti, chiar si pe Herard, care isi aranja mansetele camasii tulburat.

Clatina din cap nerabdator:

- Continua atunci, replica acesta prompt.

Copilul zambi, dar nu era un zambet placut. Era o semiluna intr-o noapte friguroasa, ceva straniu si terifiant.

- Sa bea si sa invite oameni in casa care beau cu el. Obisnuia sa ma trimita sa ii iau de baut, de obicei nimeni nu imi dadea alcool pentru ca sunt minor si asta il facea foarte..., se concentra sa gaseasca cuvantul.

- Suparat? Propuse femeia durdulie din scaunul de langa el.

- Furios? Sugera un slabanog de pe un scaun mai indepartat.

Chris isi impreuna mainile peste punga de jeleuri, era ceva diferit in expresia lui, dar End nu putea sa numeasca ce anume.

- Frustrat, zise el aproape soptit si baiatul dadu energic din cap.

- Frustrat, acum nu mai era niciun zambet pe fata lui micuta. Credea ca eu ma duc in alta parte si refuz sa fac ce vrea el, era mereu beat si pierduse contactul cu realitatea si judecata. Cu logica.

Herard zambi acum, se uita doar pentru o clipa la Chris. Parea un tata mandru ca progenitura sa a ghicit raspunsul.

- Inteleg, Herard murmura. Te-a pedepsit, Greg?

Mainile lui micute incremenira pe doua fatete ale cubului si ochii i se marira.

- Da, bombani el. Da.

Gura lui End forma un O pe sub masca cand baiatul ii arunca cubul in poala. Herard se intoarse spre ea, un uliu care isi urmareste prada oriunde s-ar ascunde.

- Se pare ca a venit randul tau.

Cuvintele lui zambeau, desi expresia ii era neutra. Astepta.

- Nu mi-am cunoscut tatal, Enidy sopti. Eram mica cand a plecat, tot ce tin minte e cum obisnuia sa curete potocale.

Asta starni mai multe rasete care fura inabusite de cautatura rece a lui Herard. Pacat ca nu e profesor, gandi fata amuzata.

Nu o mai deranjasera rasete celorlalti de mult timp.

Acum o facura sa se simta analizata, ceea ce nu ii placea. Toate nesiguranta ei se reversa ca o cascada din fiecare celula din corpul ei, pacat ca nu ii ineca pe toti.

- Se trezea devreme dimineata, mama obisnuia sa spuna ca e o creatura ciudata care nu are nevoie de somn ca noi. Tot timpul cand coboram in bucatarie il gaseam aplecat peste chiuveta, spaland portocale. Mereu portocale, nu ii placeau alte fructe. Isi intorcea capul spre mine si radea, fara motiv. Uneori imi arunca o privire ciudata, ca si cum il prinsesem facand ceva neadecvat. Dupa ce le spala, se aseza la masa si le curata coaja. Dupa ce termina avea buricele degetelor portocalii si obisnuia sa ma intrebe daca stiu cu ce seamana zeama de portocale care iti ramane pe piele si cu ce seamana mirosul. Mainile lui miroseau intotdeauna a portocalele.

Tacu o vreme, trasand muchiile cubului la fel cum facuse si baietelul.

- Ei bine, cu ce seamana? Intreba femeia durdulie dupa o vreme, vadit nemultumita ca mascata nu si-a continuat povestea.

- Cu sangele, vocea ei era atat de joasa incat toti se aplecara catre ea ca sa o auda. Oamenii erau portocalele si sangele era zeama care ii ramanea pe degete.

Muta cubul in palma mainii drepte si se uita la Herard.

- A plecat la inchisoare.

I-a aruncat cubul slabanogului care o privea cu gura cascata larg, rotunda ca o portocala.

* * *

- Era adevarat ce ai zis, Chris zise cand iesira de la terapie, aruncand punga goala de jeleuri la gunoi. De ce nu mi-ai aruncat cubul mie?

Mascata isi dadu ochii peste cap, ar vrea el sa stie. Un rand peste care ochii lui au sarit din cartea larg deschisa.

- Pentru ca voiam sa aud ceva despre Cedric, bineinteles. In plus, o sa vina si randul tau, stai linistit.

Chris rase, avea buza de jos mov de la jeleuri si arata foarte caraghios in contrast cu tatuajele lui.

- Cedric e de departe cel mai interesant dintre toti.

Satena cerceta strada, nici urma de masina mamei ei.

- Esti rau, replica ea, distrata de o motocicleta care trecu in goana pe langa ei.

- Rautacios, o corecta brunetul, rezemandu-se de perete si aprinzandu-si o tigara. Sau poate chiar mi s-a parut interesanta povestea lui Cedric despre cum il preseaza parintii lui si a clacat pur si simplu.

Enidy nu spuse nimic, rezemandu-se si ea de perete. Realiza de ce o tulburase motocicleta, fata de seara trecuta o conducea.

- Ti-a placut asa mult povestea lui? Chris isi scoase tigara din gura, facand o grimasa. Un copil care incearca sa para dur.

- Nu, dar nici nu mi-a displacut neaparat, spuse ea, tot neatenta la el.

Chris pufni pe nas suparat, strivind tigara de asfalt.

- Ai nevoie sa te duc acasa? intreba brusc.

End clatina din cap, o vazu pe mama ei aparand de dupa colt la volanul masinii ei obosite, dar rezistente.

- Nu, dar iti multumesc pentru oferta.

Chris paru incurcat, dadu din cap si se duse la motocicleta lui.

- Maine dimineata ma duci tu la terapie? Daca nu te deranjeaza, normal, zambea pe sub masca.

Chris zambi la randul lui surprins.

- Normal, adica sigur, replica el.

Il privi punandu-si casca si pornind motorul, apoi se urca in masina mamei ei care opri in spatele motocicletei lui. Maine, se gandi inca zambind. O sa te curat ca pe o portocala.



Cercul PsihopațilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum