Cercul Psihopaților

Capitolul 5 - Nu exista tara pentru batrani

       Împinse usa și doi ochi mari și apatici o făcură sa ezita câteva clipe, statu în cadrul ușii cu buzele strânse.  Batranul din fata ei era surprinzător.     
     Ridat și obosit, purta o cămașă largă care fusese odata eleganta si pantaloni de stofă. Papionul ii incadra gâtul plin de pete roșii și ochelarii ii stăteau pe chelia fina. Era bărbierit și mirosea ca bomboanele pe care le primesti de haloween.
    
     Ii zâmbi și fata închise usa în urma ei, privindu-l în continuare ca in transa. Camera micuță avea un singur geam și era sufocantă, florile din singură vază din camera se ofilisera.
   
     Bătrânul o studie și își înclină capul cu un tremur slab:
    
- Tu trebuie sa fii noua voluntară trimisă de tacanitul ala de psiholog, nu?
 
     Satena aproba.
 
   El își mută ochelarii pe nas, cu brațele acoperite de vene sparte și piele ridata.
 
    - Dumneavoastra trebuie sa fiti Maurice...?
   
  Reacția bătrânului o facu sa tresara, strigătul lui o speriă puțin:
   
     - Homer! Numele meu e Homer! Idiotii ăștia mi-au încurcat numele cu al lui frate-miu geaman. E în pat.
   
        Mascata își simți palmele transpirate cand își netezi fusta cu ele, șoptind:

      - Eu una nu vad pe nimeni în pat.

  
    Homer casca ochii la ea si pufni intr-un ras frenetic, cu mâinile îndoite pe genunchi. Scuipa pe jos și murmură:
 
    - Prostuto, e mort. Maurice e mort. Cenusa lui e sub salteaua mea. Ei nu stiu ca murit.
   
      Facu un semn indiscret cu degetul peste buzele-i uscate și își scoase dantura cu un sunet dezgustator, trantind-o în paharul de pe noptieră.
   
      Chiar toti oamenii pe care îi întâlnește trebuie să fie tacaniti?se gândi tanara descurajata, tresarind cand bătrânul clipi deranjat spre ea.
 
        Vocea lui era ceva intre un șuierat și un murmur îndepărtat:
 
      - Uneori imi e dor de el, alteori imi zic ca e mai bine asa. Nu mai suportam sa il vad. Dă-mi revista aia, fetito.
   
      Enidy tresări, dar se conforma, insfacand revista indoita de pe masa de lângă ea si intinzand-o spre el.
 
   Homer o insfaca și începu să își facă vant cu ea, cu picioarele îndoite ca două paranteze decapitate în jurul corpului lui mic și pricajit:
   
   - E greu sa fii bătrân, fetito. Foarte greu. Dar e și mai greu să îți vezi geamanul îmbătrânind, e ca si cum iti vezi reflecția în fiecare mișcare și oftat și stii ca asa arăți și tu. Atât de patetic și bun de nimic.
   
    Se strâmbă și fata lui lată și ridata se strânse ca un evantai.
   
    - Daca mi-ar fii spus cineva cum e batranetea, atunci nu as fii imbatranit.
   
      Satena isi indoi palmele in poala, intreband pe un ton slab:
     
      - Cum a murit?
   
      Fata lui Homer se despacheta brusc si batranul se aprinse cat ai clipi:
   
  - Ce ma intrebi pe mine? Habar n-am. Astia nu imi spun nimic. Intr-o zii mi l-au adus intr-un borcan si asta a fost.
     
      Clatina grav din cap:
     - Ma cred nebun.
   
     Enidy clipi, murmurand:
   
      - Imi pare rau. Pentru tot.
   
        Homer facu un gest vag si ridica paharul in care se afla toate dantura lui, analizand-o. Ochii lui apatici si stersi o staruira o clipa, apoi replica:
   
    - Nu exista tara pentru oameni batrani.
 
       Tranti paharul inapoi pe noptiera si tacu. Ceasul de pe peretele din spatele lui continua sa se roteasca pana cand doua ore se scursera intr-o tacere stranie.
   
       Usa se deschise si asistenta ii spuse lui Enidy ca poate sa plece, disparand apoi pe hol. Adolescenta se ridica, intorcandu-se spre usa cand batranul susoti:
   
       - E greu sa fii batran, fetito.
 
        Enidy se intoarse si ii zambi, dar colturile gurii ii tremurau si mainile ii transpirau din nou. Statea acolo, ca o virgula care tremura in mijlocul propozitiei:
   
    - Da, domnule Homer. Dar e mai greu sa accepti ca cineva a imbatranit. E mai greu sa ii privesti cum se ofilesc de pe o zii pe alta, devenind vulnerabili si slabi. E mai greu sa ii vezi stingandu-se cand sufletul lor inca arde in ei. Si cel mai greu e sa vezi spiritul ala cum arde in amintirea a ceea ce a fost candva.

                           * * *

        - Cum a fost Maurice ala?
   
       Iesisera in acelasi timp si tatuatul se oferise sa o duca cu motocicleta acasa, dar ea refuzase. Acum stateau sprijiniti de ea, povestind. Enidy isi rontaia jeleurile din buzunar agitata.
     
       - Interesant.
   
       Chris pufni si o tintui nemilos cu privirea. Piercingul din spranceana il facea sa arate periculos si tatuajul in forma de craniu de pe incheietura tipa parca la Enidy.
   
       - Ei bine, Gwen aia m-a pus sa fac poze cu ea si a incercat de vreo cinci ori sa ma cupleze cu nepoata ei din Mexic care a fost la scoala de corectie si cand i-am zis ca nu sunt interesat m-a lovit cu o pisica tricotata.
   
     Enidy radea, un jeleu ii iesise pe nas. Chris chicoti:
     
- Cum iti poate iesi un jeleu pe nas, End?
   
       Fata il imbranci, replicand:
   
  - Cum arata o pisica tricotata?
 
    Tatuatul o imita prost:
   
      - "Interesant"
 
    Rasera amandoi pana urla o batrana la ei, apoi se oprira si puscariasul se urca pe motocicleta, ambaland-o.

     
      - Urca.
   
  Avea parul dat cu ceva care il facea sa straluceasca si ochii lui erau o combinatie de amuzament si provocare si Enidy ofta.
 
   - Nu, pentru ca esti un dubios.
 
   El se incrunta, confuz:
 
   - Si ce? Si tu esti dubioasa.
 
     Mascata tacu, cu mainile pe langa corp si pozitia ferma. Chris roti manerele, suierand:
   
     - Urca odata.
 
    - Nu stii unde locuiesc.
 
    - Ba da.
 
    Satena nu il intreba de unde stia, suspina si se aseza in spatele lui. Stand la multi centimetri distanta de el.
 
    - Tine-te de mine sau o sa te i-a vantul.
 
    Enidy ezita, dar il prinse usor de umeri. Stand inca la distanta. Il simti oftand si injurand-o, apoi simti motorul in fiecare celula din corpul ei.

     Cand tatuatul porni de pe loc, Enidy inghiti in sec si sari pe spatele lui, cu mainile stranse bine in jurul lui. Rasul brunetului fu estompat de motor si senzatia de voma care ii vibra in stomac.