Suspectul

Primele semne

   Nu vei scăpa, nu vei scăpa niciodată. Predă-te profunzimii întunecate din propriul tău suflet murdar, negru. Goliciunea si amarul, le vei simţi etern. Nu vei scăpa, nu vei -...
Într-un moment de confuzie, buimac si puţin deranjat de coşmar, sună disperată alarma ceasului, la fel ca în fiecare dimineaţă din miezul săptămânii, la aceeaşi oră a fiecărei dimineţi. Mai pierd un moment încercând să-mi revin, dar până să-mi dau seama, deja-mi fugiseră timpul din loc. Mă îmbrac grăbit, cu ochii între-deschişi si amețit, încercând să previzualizez ceea ce aveam de rezovlat odată ce ajungeam la birou.
Deschid uşa, gata de plecare: cheile de la birou - am; bani - am; țigările - le-am luat. Brichetă? Fug repede în bucătărie pentru a lua si respectiva si plec.

   Chiar dacă era prea devreme pentru concluzii, undeva pe la un ceas de 6:40 mai exact, se anunța pe semne o zi mohorâtă, cu nori ce aveau să țină soarele ascuns, cât si să ude pământul si asfaltul oraşului.
   Ca de obicei, magazinul de la colțul blocului era deja deschis. Patroana, o femeie in vârstă, avea grijă să hrănească cățeluşii străzii, probabil ăsta era si motivul pentru care se intâmpla mereu să deschidă mai devreme. Continui pe ruta mea.
   Mai sunt pe ici pe colo persoane pe stradă, care mai de care cu chipuri încercate de oboseală sau bolnăviciune, mai grăbite ca mine sau mai molâi pe sine, care îşi croiesc drum, fiecare în interesul său.

   07:15 îmi indica ceasul, momentul în care ajung la birou. Aprind lumina becului economic, lumină ce dintr-un anume motiv pe care nu-l stiam sau nu îl înțelegeam, îmi provoca plăcere. Chiar o senzație de relaxare. Îmi asez paltonul in cuier si nu uit să scot țigările si bricheta din el. Trag draperiile micuțului geam al camerei la o parte, pentru a putea avea o privelişte asupra peisajului dezolant de toamnă cenuşie. Aprind aparatul de cafea şi îmi scot pe masă din frigider, două sandwich-uri pentru a lua micul dejun. După ce termin masa, iau cafeluța caldă de pe aparat, iar de langă, scrumiera si le duc pe marginea geamului. Îmi mut si scaunul si mă fac cât mai comod - trebuie să mă inviorez puțin, să mă relaxez privind pe geam.

08:45
   Răsfoiesc foile pe care le-am terminat de completat si semnat, citit si recitit, iar alături, lângă mana mea stângă stătea un alt set de rezolvat. Mă uit timp de câteva secunde spre el şi zâmbesc ironic, moment în care se aude un ciocănit în uşă, iar mai apoi clanța:
    - Bună dimineața, dle Arthur!
    - Asemenea, Meg!
    - Au ajuns rezultatele de la autopsie. Cred că doriți să vedeți asta.
  Citesc cauza decesului uşor surprins.
    - Cauza decesului : decedat prin otrăvire.
    - Exact!...îmi spuse Meg cu ochi mirați.
    - Atunci, altul trebuie să fie scopul pentru ce a urmat. Victima a fost otrăvită si a decedat în urma aceasta.
    - Sunt convinsă că este ceva mai mult la mijloc.
    - Meg, ia haina pe tine, afară a început să plouă si se anunța încă de devreme o zi urâtă. Trebuie să mergem să vedem cu ochii noştri cum arată mai exact masacrul ăsta.