Asaltul demonilor

Capitolul XXIV - Totul sau nimic

        Aura lui Abigor străluci puternic, energia lui răspândindu-se în arenă sub forma unor valuri concentrice. Generalul săltă sabia pe umăr și porni la atac. Se mișcă atât de repede, că Laoteng abia avu timp să ridice toiagul și să blocheze lovitura. Reușise să-și protejeze punctele de viață, dar atacul îl trimise pe tânărul lider al Dragonilor Zburători în bariera de energie a arenei. La rândul ei, bariera îl împinse înapoi, aruncându-l la podea. În clipa următoare, Abigor, găsindu-se înconjurat de inamici, se aplecă în față și întoarse capul de la stânga la dreapta, răgetul său puternic trimițând fiori în sufletele tuturor celor prezenți.

        Generalul își îndreptă atenția către Luna, fata aflându-se cel mai aproape de el. Ridică sabia uriașă deasupra capului, apoi lovi cu sete, pe chipul său conturându-se un zâmbet. Fata rămase nemișcată, frica transformând-o într-o țintă ușoară. În ultima clipă, Sayuri o împinse din calea atacului, luându-i locul. Blonda încrucișă brațele deasupra capului și opri sabia generalului cu mănușile ei speciale. Dar forța atacului o trimise în genunchi, Sayuri scrâșnind din dinți. Scăpă chiar și o înjurătură atunci când observă că punctele de viață îi scăzuseră destul de mult. Chiar dacă blocase atacul lui Abigor, tot fusese rănită. Asta demonstra că generalul avea o putere cu adevărat formidabilă.

        Luna, care se prăbușise alături de Sayuri, privi înspăimântată către cea care îi salvase viața. Începu să tremure. În mintea ei, răgetul lui Abigor se derula iar și iar, ca o bandă de magnetofon stricată. Glasul generalului devenea tot mai puternic cu fiecare repetiție.

        — Luna, nu-l lăsa să te păcălească! strigă Laoteng. E doar un truc.

        Ca prin farmec, fata se dezmetici. Urletul lui Abigor deveni doar o amintire, iar Luna reuși să se miște din nou. Îi era rușine pentru felul în care cedase în fața fricii. Pentru a se revanșa față de ceilalți, își propuse să lupte cu și mai multă forță.

        Sări în picioare și folosi o abilitate curativă, aducând la normal punctele de viață ale celor din grup. În aceeași clipă, blestemul lui Abigor deveni mai puternic. Priviră cu toții către bara de viață care se transformase într-un cronometru nemilos. Abia după câteva minute blestemul avea să devină periculos, dar însăși existența lui plana asupra lor ca o profeție imposibil de schimbat.

        Mai puțin impresionat de puterea lui Abigor, Maurice trecu la atac. Folosi gheara întunecată și prinse umărul generalului, apoi trase cu putere. Abia dacă reuși să-l clintească din loc. Totuși, această acțiune îi permise lui Sayuri să se îndepărteze de Abigor, moment în care Laoteng se grăbi să arunce asupra monstrului câteva sfere de foc, care își atinseră ținta fără nicio problemă. Generalul pufni pe nas, fumul lăsat în urmă de sferele de foc risipindu-se încet, apoi ridică sabia și lovit centrul emblemei de piatră. În același timp, Laoteng strigă numele unei abilități:

        — Guardian Beast: Sacred Flame Serpent!

        O crăpătură adâncă despărți emblema pe din două, lama sabiei generalului pătrunzând în podea până la jumătate. Unda de energie eliberată îi aruncă pe toți la pământ. Trupul lui Abigor se sparse în particule de lumină, iar o fracțiune de secundă mai târziu monstrul se materializă lângă Luna, fata tresărind atunci când îl văzu atât de aproape de ea. Înainte ca degetele generalului să ajungă la brațul fetei, dragonul chinezesc de foc se încolăci în jurul lui Abigor ca un șarpe, imobilizându-l.

        Era același dragon pe care Laoteng îl folosise în lupta cu Nameless. Semăna mai degrabă cu un șarpe uriaș cu brațe subțiri și gheare, dar cam așa arătau majoritatea dragonilor chinezești.