Exilată pe Pământ - ||colaborare cu Mystic_number||

Capitolul V

Însă, în scurt timp mi-am dat seama. Trebuia sa fie un fel de mesaj secret. M-am aplecat si mi-am trecut mâna peste luminițele de pe pământ. Atunci a apărut. A apărut mesajul.
- Ce, a murmurat Sebastian.
Am schițat un zambet și am citit cu voce tare:
- Raiul e in pericol. De abia astept sa te reîntâlnesc și să luptam împreună . V.

-Si pana la urma cine este aceasta V? Întreabă Sebastian confuz.

- Este o prietena din Rai, Victoria. De fapt, singura mea prietena.

Mergeam amandoi pe stradă fara a ne mai adresa nici o intrebare. Oare Raiul chiar este in pericol? Ce se întâmplă acolo? De ce trebuie sa lupt cu ei din moment ce tot ei m-au alungat din Paradisul lor? Ma opresc în mijlocul străzii simțind cum imi vine rău.

- Eve, ce ai? Sebastian mă ține de mijlocul taliei. Nu mai apuc sa îi raspund deoarece cad inconștientă pe spate.

***

Razele soarelui de amiaza se infiltrau cu ușurință printre ramurile copacilor, luminând mici porțiuni din iarba cea deasa, de un verde puternic. Puteam auzi cu ușurință păsările cum cântau trilurile lor specifice, dându-mi parcă libertate. Mă simțeam liniștită. Cu pași mărunți, fiind parcă într-o transă greu de explicat, mă îndrept către o perdea din iedera. Cu ușurință le dau la o parte, în fața mea aflându-se instituția îngerilor. Sunt in Rai? Sunt in Rai! Incep sa țopăi de fericire. Sunt in Rai! Însă, în depărtare văd câțiva îngeri fugind grăbiți dintr-o parte in alta, fețele lor exprimând frica. Ce se petrece? Abia acum observ norul cenușiu ce acoperea soarele si odată cu asta pleca toata strălucirea lui. Păsările își luau zborul in stoluri iar toată minunăția pădurii disparea într-o fracțiune de secundă. Simt cum cineva se află in spatele meu respirand greoi. Mă întorc , dar nu văd pe nimeni. Atunci un râsete se aude din înaltul cerului.

-Cine ești?! strig speriată de ce mi-ar putea face.

-Diavolul, șoptește el.

Ma trezesc transpirata si cu rasuflarea tăiată. Tremur. Nu se poate! Diavolul mi s-a aratat in vis! Cum e posibil asa ceva?!

- Evelyn, calmeaza-te! A fost doar un vis! zice Sebastian venind langa mine si ma mangaindu-ma pe spate. Respir din ce in ce mai greu, iar lacrimile nu intarzie sa apara.

Intr-un moment de disperare inchid ochii si ma adapostesc in bratele lui Sebastian tremurand.

- Evelyn, gata, totul va fi bine! imi spune.

- Nu, Sebastian, nu intelegi... El... era acolo... in spatele meu... si rasetul ala... Eram speriata Sebastian!

Am simtit cu mi-a luat chipul intre palme si s-a uitat adanc in ochii mei. Tot ce am auzit dupa a fost : "Nu mai pot astepta", inainte sa-i simt buzele peste ale mele. I-am simtit mana la ceafa mea tragandu-ma spre el. Sarutul a devenit din ce in ce mai apasat, adancindu-ne in dorinta. De ce? De ce nu-l pot opri?! Imi ridic mana si il trag spre mine. Pare surprins de reactia mea, dar totusi imi raspunde. Deodata, se departeaza de mine speriat, soptindu-mi:

- Imi pare rau, Eve...

Dar nu il las sa-si termine propozitia, si il trag din nou spre mine. Sa-i simt buzele peste ale mele era cel mai frumos sentiment de pana acum. Nu inteleg ce se intampla cu mine. Eu nu am simtit niciodata nimic pentru nimeni. Insa, muritorul asta ma face sa prind aripi doar tinandu-ma de mana. Insa, nu mai gandesc si continui sa ma joc cu parul lui. Deodata, simt cum se retrage, intinzandu-se pe pat, langa mine. Ma ia in brate si imi sopteste la ureche : "Te-am iubit mereu...". Zambesc, apoi inchid ochii si simt cum sunt furata incet de somn...

Crăciun fericit!!! Fie ca magia sărbătorilor de iarnă sa va aducă numai bucurii și noroc!