Oare... te plac?

Capitolul 5: Cea care a furat jurnalul

Toată fericirea mea dispare când aud acel nume. Mă uit brusc la Cassie și vreau să o cert pentru că mi-a stricat imaginea superbă din capul meu în care eu și Drew ne țineam de mână în timp ce ne plimbam prin parc.

- De unde știi? Sunt zvonuri?

- Zvonuri? Nu. A fost aici fix după ce ai plecat la baie. Ce zvon? S-a întâmplat ceva și eu nu știu?

- Da, voiam să îți spun. Dar mai întâi ce spuneai? Ethan a fost aici?

- Ei bine, după ce ai plecat la baie l-am văzut intrând în clasă, dar eu vorbeam cu o fată despre noul parfum apărut care este atât de grozav. Chiar dacă nu e o sticluță...

- Cassie, lasă parfumul. Vorbeam despre Ethan. Îi spun prietenei mele pentru că vreau să aud despre ce a făcut Ethan, nu despre ce parfum a apărut. Mă îndoiesc că este atât de bun pe cât spune ea. Prietena mea are tendința să exagereze.

- Bine. Când vorbeam despre parfum, l-am văzut pe Ethan la banca noastră și m-am dus acolo. El m-a întrebat unde ești tu pentru că vrea să vorbiți ceva. Însă a plecat după ce a auzit că ești la baie. Așadar, v-ați întâlnit? Ați vorbit?

Stau câteva clipe analizând cuvintele prietenei mele și apoi în gând îmi apare o idee.

- O nu! Cred că el mi-a adus astea. Zic și îi arăt prietenei mele cele două monezi și batonul cu cereale.

Nu se poate! De ce mi-a adus Ethan astea? Credeam că Drew a fost. Trebuia să fie Drew, băiatul de care îmi place. Nu cel care pare că a înnebunit astăzi.

- Ce? Nu înţeleg.

- Azi dimineaţă am scăpat două monezi şi Drew le-a găsit şi le-a luat el. Mă gândeam că el e cel care le-a adus înapoi. Dar poate că i-a cerut lui Ethan să o facă, nu?

- Da. Pentru că egoistul şi răsfăţatul de Drew Madsen ar face aşa ceva. Eu îl cunosc de la grădiniţă. Lui nu îi pasă de cei din jurul lui.

- Nu e aşa de rău cum crezi tu. În fiecare om este şi o parte bună.

Nu îmi plac cuvintele lui Cassie. Este adevărat că în aceşti trei ani Drew nu a fost deloc un băiat amabil. Ba chiar o dată sau de două ori s-a bătut cu alt coleg în timpul pauzelor, dar acum suntem în clasa a 12-a. Este cazul să se maturizeze puţin. În plus, este exact cum i-am spus lui Cassie. Fiecare persoană are o parte bună şi una rea. Dacă are parte de o îndrumare bună, partea pozitivă va fi dominantă. Însă cum ar putea Drew să aibă aşa ceva când stă mai tot timpul cu Jennifer şi cu Ethan? Nu este vina lui că e aşa, e vina acelui cuplu nesuferit.

- Înţeleg că îl placi pentru că te-a ajutat atunci când livrai ziare, dar în afară de asta nu prea are părţi bune.

- Ba sigur că are! Tocmai mi-a dat banii înapoi şi mi-a adus şi batonul meu preferat cu cereale şi ciocolată. Îi zic prietenei mele fiind din nou deranjată de cuvintele ei despre Drew.

- Ethan a adus acele lucruri. Dacă Drew intra în clasă l-aş fi văzut. Atunci când ai scăpat banii era şi Ethan acolo?

- Da, era, dar de ce ar face el aşa ceva? Ce treabă are Ethan cu mine? O întreb pe Cassie şi brusc îmi amintesc ce s-a întâmplat când am fost la infirmerie şi când mergeam la cantină. Ethan s-a purtat foarte ciudat astăzi.

Gândurile mele sunt întreurpte de profa de română care intră în clasă ca o furtună. De obicei nu se enervează, dar atunci când o face ai face bine să nu stai în calea ei. Se pare că s-a uitat în pauză peste testele nostre şi nu este mulţumită deloc.