Oare... te plac?

Capitolul 4: Peste tot se vorbește de el

Cât timp am mâncat pastele, Cassie a continuat să-şi exprime nemulţumirea despre faptul că Aaron este la masa popularilor, ceea ce e o premieră, dar eu nu prea am ascultat.

Dacă într-adevăr pariul lui Ethan este ca eu să fiu cu el un an, atunci înseamnă că nu voi scăpa de el prea curând. Însă nu pot să fiu iubita lui. Indiferent cât de sâcâitor şi enervant va fi, nu am de gand sa accept. Nu are de cât să mă urmărească peste tot ca o umbră. Poate că este şi o parte bună din asta. Poate că astfel eu şi Drew ne vom vedea mai des. Este prietenul lui cel mai bun şi cei doi stau foarte des împreună. Dacă Ethan va sta des în preajma mea, atunci şi Drew va face la fel. Şi cine ştie? Sunt şanse ca Drew să mă placă dacă se întâmplă aşa.

Zâmbesc pentru că nu mă pot abţine, dar nu vreau să o supăr şi mai tare pe Cassie aşa că încerc să ascund zâmbetul luând o gură de apă.

- Mâine la întâlnire îl voi întreba de ce a stat cu ei.

- Casssie, nu vreau să te enervez şi mai tare, dar eşti sigură că este o întâlnire?

- Azi dimineaţă la prima oră eram în faţa dulapului meu şi îmi cautam cartea de geografie când am auzit vocea lui. M-am întors cu faţa la el şi înainte să pot spune ceva a zic exact aşa:"Vrei să ne întâlnim mâine după ore în parcul central?"

- Da, pare a fi o întâlnire. O aprob pe prietena mea, deşi nu ştiu sigur dacă este aşa. Eu nu am ieşit cu nimeni, niciodată, dar am văzut multe seriale şi filme de dragoste.

- Exact! Uite că pleacă. Mă duc şi eu. Poate aflu ce vorbesc. Ne vedem mai târziu. Te sun eu.

- Ce? Stai! Cassie...

Nu am timp să-i spun că nu e deloc bine să tragă cu urechea la ceea ce vorbesc alţii, pentru că se ridică imediat lăsându-şi mâncarea pe jumătate terminată aici.

Oftez şi mă ridic şi eu apoi iau cele două tăvi şi merg spre coşul de gunoi. După ce scap de ele, mă uit la ceas. Este 11 şi 37 de minute. Mă voi duce să îmi iau cărţile de română pentru că urmează ora dublă. Adică două ore de română plictisitoare una după alta în aceeaşi sală cu aceeiaşi elevi şi cu mult prea bătrâna doamnă profesoară. Îi place să predea mult şi să scrie pe tablă, dar putem vorbi între noi în şoaptă. De obicei nu bagă de seamă.

Ajung în clasă cu două minute înainte să se sune. Aş fi ajuns mai repede, dar doamna de română nu e o profă prea rea. E plictisitoare şi scrie mult, însă este acceptabil. Tot ce trebuie să faci este să ajungi înaintea ei la oră indiferent cât este ceasul. Desigur, nu prea are cum să conteze cât e ora din moment ce şi profa întârzie. Nu întârzie tot timpul. Sunt momente când vine la şi un minut sau la fix. Cel mai mult îmi place când vine la şi zece minute.

Îmi alung imaginea doamnei de română din cap când o văd pe Cassie stând în bancă bosumflată. Bănuiesc că planul ei de a trage cu urechea la conversaţia popularilor nu prea a funcţionat.

- Hei! O salut zâmbind în speranţa că starea ei se va îmbunătăţi puţin. Drept răspuns, primesc din partea lui Cassie doar un mormăit.

- Cum a fost? Ai reuşit să asculţi ce au vorbit?

- Nu! Nu am putut auzi nimic și Aaron a mers la baie după ce au ieșit din cantină.

- Dar e bine că nu au stat mult împreună, nu?

- Da dar chiar dacă nu stă cu ei nu înseamnă că va sta cu mine.

Prietena mea oftează și își pune capul pe bancă. Încrederea ce era prezentă azi dimineață se pare că a dispărut.

- Chiar! Am vrut să îți zic ceva și când eram la cantină, dar nu am apucat.

- Bună ziua! Spune doamna de română după ce intră în clasă. Își lasă catalogul pe catedră și începe să caute prin geanta ei cine știe ce.

- Vom face în felul următor. În timp ce voi dați un test foarte frumos, eu voi face prezența.

Din clasă se aud sunete de protest și chiar dacă nici mie nu îmi place să dau test, e inutil să încerci să o convingi pe profa să se răzgândească.

- Îmi spui după? Întreabă Cassie și mie îmi ia câteva secunde să îmi dau seama la ce se referă, apoi îmi amintesc că voiam să îi povestesc ce am pățit cu Ethan.

- Da. Îi zic și mă întind puțin ca să iau foile de teste de la colega din fața mea.

După 50 de minute care au trecut mult mai repede decât de obicei, mă ridic ca să duc testul meu în față. Cassie se ridică și ea și acum pare mai prost dispusă decât pauza trecută.

- Ziua asta începuse așa de bine. Îmi zice ea după ce profa iese din clasă.

- Încă este timp să fie bună din nou. Eu mă duc până la baie și vorbim când mă întorc.

- Bine. Spune Cassie așa că plec spre destinația mea. Când am mâncat acele paste am băut și multă apă. Totuși vrrau să ajung repede ca să mă pot întoarce repede să-i povestesc lui Cassie ce s-a întâmplat. În baie mai sunt și alte fete, dar chiar dacă pe unele le-am mai văzut prin liceu, nu le cunosc. După trei minute ies din cabină și merg la una din chiuvete ca să mă spăl pe mâini. Puțin mai încolo sunt două fete ce nu erau când am intrat eu. Una din ele este ocupată cu telefonul și cealaltă se dă cu rimel.

- Ai văzut cât de frumos și amuzant este Ethan? E mult prea bun pentru Jennifer. Oare de ce o fi cu ea?

- Nu știu, răspunde cea care se machiază, dar am de gând să schimb asta.

Prietena ei care era cu ochii în telefon, își ridică privirea și întreabă serioasă.

- Cum vei schimba?

- Simplu. Îl voi face pe Ethan să mă placă și atunci va fi doar al meu.

- Dar cum rămâne cu Jennifer?

- Dacă el decide că nu o mai vrea, nu are ce să facă.

Plec fără să mă șterg pe mâini pentru că mă deranjează conversația acelor fete. Nici măcar la baie nu pot scăpa de Ethan. Ce e atât de grozav la el? E adevărat că e foarte frumos și din câte am văzut are un corp bine făcut, dar nu asta e ceea ce contează. Cel mai important este caracterul. Indiferent cât de bine o arăta, e fără valoare dacă are un comportament rău. Îmi șterg mâinile de bluză și de pantaloni sperând ca hainele mele să nu se ude prea tare. Dar chiar dacă se udă, se vor usca.

Intru în clasă și mă îndrept spre locul meu. Se pare că prietena mea, Cassie nu este aici. Mă uit prin jur și o văd lângă geam vorbind cu două colege. Mă așez pe scaun și încerc să îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor, dar mă opresc când văd ce este pe banca mea. Este un baton cu cereale și cu ciocolată care este preferatul meu dintre toate dulciurile și două monezi.Două monezi ca cele pe care i le-am dat azi dimineață lui Drew. Se poate ca el să fi venit și să-mi fi adus monezile și batonul? Ceea ce înseamnă că băiatul de care îmi place știe că iubesc batonul cu cereale și ciocolată.

Pe fața mea apare un zâmbet uriaș și indiferent cât aș încerca să-l alung, nu pot. Este ca un vis devenit realitate. Drew mi-a adus ceva. Cât de bine era dacă stăteam aici și nu plecam la baie. L-aș fi văzut și aș fi vorbit cu el și cine știe. Dacă s-ar fi încheiat cu o întâlnire? Aș fi putut avea o întâlnire cu Drew.....

- Hei! Ai vorbit cu Ethan?