Noi

Începutul

  Știți momentul acela când asculți melodia preferata de mai multe ori pe repeat  și gândurile îți zboară departe  și îți imaginezi chestii mărunte? Da ,și eu îl am câteodată. Mă uit la cer noaptea și îmi pun întrebarea  "cum ar fii dacă?" ,dar visele sunt spulberate atunci când te gândești prea intensiv la ele ,asta am învățat în ultimul timp .

  Vara a fost plăcută ,dar s-a terminat la fel de repede și la fel și tot ce s-a întâmplat cu familia mea ,au fost multe certuri și țipete ,dar și vise spulberate de către ei ,poate că din cauza lor nu mai cred în iubirea veșnică ,simt un gol în inimă pe care nimeni nu poate astupa.Muzica dată la maxim în căști îmi mai împiedică mintea să se gândească la ce a fost sau la ce va mai fii .Așa este cel mai bine.
 
Eram mai mică pe atunci ,13-14 ani când s-a destrămat totul ,eu rămânând cu mama iar fratele meu mai mare cu tata,ne-am promis că nimic nu va interveni între noi dar distanța și timpul și-au făcut apariția ,nu am mai vorbit de cinci ani,foarte rar doar să ne zicem o clasică urare pentru o zi specială.Mamei îi lipsește dar nu vrea să arate ,mai ales că am absolvit liceul și trebuie să plec în Londra să locuiesc cu tatăl meu ,la cererea mamei cum că lui i-ar face plăcere să stăm împreună pentru o scurtă perioadă de timp ,nu sunt de acord să stau acolo permanent până termin universitatea .

 Acum mă aflu în taxi ,îndreptându-mă către casa tatălui nostru și poate către o altă viață ,până acum nu s-a întâmplat nimic sinistru de când am coborât din autobuz ,emoțiile își fac apariția dar o să îmi păstrez calmul,poate sunt puțin veselă că o să îmi văd fratele? În timp ce gândurile mele luau amploare ,bărbatul care conduce taxiul mă anunță că am ajuns .Exact cum mă așteptam tata era în dreptul intrării alături de noua sa iubită ,era fericit sau cel puțin asta îmi spune zâmbetul lui,ne-am luat în brațe,era cald.

-Bine ai venit,Callia!

 -Bună tată..

-Ești obosită?Să știi că eu și Roxen  ți-am pregătit o cameră,sper să fie pe gustul tău

Intru ușor timidă în noua locuință,este ordonată ,modestă dar frumoasă,mă uit uimită la pozele de pe un perete cu mine și fratele meu Josh ,pe care nu îl văd,dar fix când voiam să întreb parcă tata mi-a citit gândurile

-Josh e plecat cu prietenii lui ,cred că se va întoarce până la cină

 -A,ok..

-Nu fii tristă,va aparea ,el nu știe că vii aici,a fost plecat mai tot timpul.

Totul se întâmplă rapid deoarece timpul nu stă în loc pentru nimeni, după o lungă perioadă de timp în care am vorbit cu tata,pot să zic că sunt împăcată cu ideea că nu mai este împreună cu mama și pot să îl văd că pe un părinte ,de ce zic asta ? S-a străduit să mă facă să mă simt ca acasă, mi-a gătit chiar și mâncarea mea favorită,paste,se poate să îl fii judecat greșit dar nu cred că asta s-a întâmplat, a reușit să se schimbe în mai bine față de cum era.

Mă retrag ușor în camera mea ,sau cel puțin așa credeam,imediat ce am urcat scările dau de un hol imens și o mulțime de camere .

Care e a mea?

Bună intrebare ,am bănuit că este ultima camera ,cea din capătul holului ,intru,încercând să găsesc de unde să aprind becul ,într-un final după o căutare de aproximativ 5 minute l-am găsit. Întunericul dispare și tot ce rămâne mă lasă cu gura căscată, o cameră modestă dar aranjată exact la fel ca dormitorul meu de acasă, cum e posibil? Până și lampa de lângă pat este aceiasi ,roz cu buline negre și destul de înaltă pentru un iubitor de cărți, aveam dulapul meu negru și oglinda mare și o bibliotecă care momentan este goală,ezit un moment dar fac un pas în față și mă așez pe pat răsuflând ușurată, gândindu-mă că aici va fi sanctuarul meu de liniște și siguranță, tavanul pot să zic că este diferit ,nu îl observam dacă nu eram întinsă ,este plin de stele ,mă face să cred că zbor ,e liniștitor .

-Deci , cum este? Spune relaxată Roxen din ușă

-Minunată,am rămas fără cuvinte. Răspund  fără să gândesc

-S-a străduit să o facă pe placul tău dar nu reușeam fără ajutorul mamei tale ,chiar dacă nu sunt mama ta ,te consider cineva important pentru familia mea ,nu trebuie să  fim rude de sânge .

A spus ea ,făcându-mi cu ochiul și cu un zâmbet gingaș pe față ,acum nu mai este rezemată de ușă, e ciudat, dar simt o căldură în piept de când a rostit acele cuvinte.  Cad pe gânduri în timp ce îmi așez hainele ,timpul trece destul de repede ,nici nu mi-am dat seama ca este 18.00 ,aud gălăgie, vocile lor sunt groase dar zgomotoase ,dintr-un impuls ,ies din cameră și mă îndrept către scări, voiam să văd cine provoacă această gălăgie . Când mă pregătesc să cobor, îl văd, urmat de încă 4 băieți, e schimbat, e mai înalt ca mine acum și râdea, cred că nu m-a observat dar mă grăbesc, următoare privire mi-o aruncă mie, rămânând blocat câteva secunde ,nu puteam să îmi iau ochii de la el dar nici el,surpriza este prea mare

-Callia ?

- În persoană.  Spun zâmbind

-Ce cauți aici ?

-Nu ești bucuros să îți vezi sora mai mică?

- Evident că sunt . Și a venit și m-a luat în brațe tare și strâns,dar am fost întrerupți de prietenii lui ,care își reglau vocea ,am râs dar încercând sa nu supăr pe nimeni

-M-am mutat aici pentru că am intrat la universitate ,deci voi locui aici pentru o perioadă

- Eu de ce nu știam?

-Ă, nu prea raspundeai la telefon și din câte am înțeles ești plecat mereu

Fără să îl las să îmi dea un răspuns, îi pun mâna pe umăr și cobor scările, nu vreau să intervin în viață lui ,am 19 ani ,a trecut destul de mult timp de când ne-am văzut deci putem să o luăm ușor ,gândul că o să redevenim prieteni buni pe lângă faptul că suntem frați îmi provoacă un sentiment plăcut și nostalgic dar totul depinde de noul Josh dar și de noua Cellia.