Te Urăsc Sau Te Iubesc?

1-Băiatul cu ochii albaștri

     ~Rania~

Briza aerului de mare îmi pătrunde în cameră încă de când deschid geamul și îmi dau seama că nu pot începe o zi într-un mod mai frumos de atât.

O nouă casă, un nou oraș, practic o nouă viață mi se deschide de aici încolo si am o presimțire că voi trăi lucruri pe care nu le-am mai trăit niciodată.

Cea mai bună prietenă pe care o cunosc de când sunt mică si cu care am împărtășit tristețea și fericirea, momentele plăcute si momentele neplăcute este si de această dată alături de mine, asta datorită faptului că tații noștri sunt parteneri de afaceri si mereu plecăm împreună unde au treabă ei.

De această dată, însă, ceva este diferit. Vom sta singure într-o casa primită drept cadou de la părinții noștri, fiind mândrii de faptul că am fost acceptate la cea mai prestigioasă facultate din oraș.

Mâine va fi prima noastră zi de cursuri si sunt nerăbdătoare să îmi cunosc colegii, profesorii și să îmi fac noi prieteni.

-Rania, Rania în 10 minute să fii îmbrăcată si să cobori jos că avem treabă!

Sunt întreruptă din gândurile mele, mă uit nedumerită la ceasul de la telefon care indică abia ora 9 și mă întreb ce a pățit prietena mea așa de dimineață. Cobor treptele ușor și mă apropii de ea. 

-Tania, ce doamne iartă-mă e așa de urgent la ora 9, încât trebuie să ne grăbim? spun asta uitându-mă atent la ea în încercarea de a descoperi care este urgența.

-Nimic Rania, dar mâine e prima noastră zi de facultate si trebuie să mai descoperim împrejurimile, plus că deja am vorbit cu câțiva elevi din grupă și suntem invitate la o petrecere diseară în care sa ne cunoaștem toți mai bine.

-Să mergem diseară la o petrecere înseamnă oboseală și dureri de cap și nu așa îmi doresc să îmi încep prima zi de facultate, Tania!

-Haide, fă-mi pe plac de data asta, mai ales că e abia prima zi exact cum ai zis si tu, nu vom avea cursuri propriu-zise, doar vom primii orarul si câteva indicații. Astea fiind spuse, prietena mea mimează o față extrem de supărată care mă determina sa cedez ușor.

Dacă ar fi să îmi aleg un defect principal, acela ar fi că niciodată nu știu să spun nu, fac orice îmi cer cei din jur.

- Pff, bine, mergem, dar nu stăm foarte mult si nu bei mult, da? Eu oricum nu voi bea ca îmi voi lua mașina.

- Te iubesc, ești cea mai tare! Acum îmbracă-te, avem multe de făcut.

Oftez resemnată si mă duc să mă pregătesc, după care ne urcăm în mașină și ne îndreptăm spre mall, iar după două ore agonizante de cumpărături ne urcăm din nou în mașină și pornim să ne plimbam prin oraș.
Pe drum decidem să ne oprim la o cafenea care se află exact lângă facultate, gândindu-mă că aici se vor petrece multe chiuluri si multe alte prostii, gând care îmi provoacă râsul.
   

Prietena mea care ma însoțește în cafenea se uită nedumerită la mine, dar nu scoate niciun cuvânt, preferând să mă ignore.

Mesele rotunde înconjurate de scaune îmbrăcate într-un material de catifea roz, legate deasupra cu o fundița îmi fură privirea chiar de la intrare si oferă senzația de salon de nuntă, dar unul ales cu bun gust. Scanez cu privirea de jur împrejur si remarc și  barul imens ce stă în mijlocul cafenelei si lumina slaba de la câteva neoane ce conferă intimitate tuturor clienților și decid să mă așez la o masă de lângă perete.

Lângă noi la o masă se află trei tipi înalți ce par destul de bine făcuți, iar un tip blond îmi atrage privirea, făcându-mă sa mă pierd in ochii săi de culoare albastră,  ochi ce par ștersi și tulburi exact ca marea în timpul furtunilor.  Zâmbește strengărește in colțul gurii, având o alură de aroganță când vede ca am rămas blocată asupra lui, așa că mă intimidez și îmi retrag repede privirea luând loc pe scaun.

Îl aud, însă, după câteva secunde vorbind cu prietenii lui si spunând ceva legat de faptul că toate fetele se pierd la vederea lui, știind că face referire la mine. Mă enervez si simt cum tot farmecul a fost evaporat în momentul ăla, devenindu-mi chiar antipatic acum.

Abia mă abțin să nu-i spun vreo doua tipului si o privesc pe prietena mea in timp ce râde ca o toantă.

-Tania, nu-i nimic amuzant, de ce râzi? Vrei sa îi oferi satisfacție lui în defavoarea mea? Trădătoare ce ești!

Prietena mea chiar mă face să mă simt prost, deoarece acei tipi ne privesc acum pe furiș si ea le oferă satisfacție. 

-Haide, nu fii așa copilăroasă, a făcut doar o glumă. Mai ales ca tu ești de vina, chiar te-ai holbat o grămadă, dădeai impresia ca mai aveai puțin si voiai sa sari pe el.

Când aud asta mă blochez instant, în capul meu răsuna cu ecou cuvintele prietenei mele și devin roșie ca racul.

-Oh, nu spune așa ceva, Tania, că și așa îmi este rușine destul! Nu mai spune nimic, nu mai râde si hai doar să ne bem cafeaua si sa plecăm odată de aici, nu mai vreau sa stau nicio secundă in plus.

Tot ce îmi doresc acum e sa se facă o groapă in podeaua cafenelei si sa dispar de aici.

-Rania, te porți copilărește, nu mai ai 15 ani, e normal sa admiri bărbații si sa te uiți la ei, doar să ai grija.... Nu mai fii subtilă ca un elefant pe role!

Râde zgomotos după ce spune asta si chiar daca o iubesc, acesta e un moment în care chiar i-aș da o ceașcă în cap.

Mă uit îmbufnată la ea si nu mai spun nimic, sorbindu-mi din cafeaua pe care a comandat-o ea pentru mine si care a venit intre timp.

După câteva momente, se uită cu o față de vinovată la mine si îmi spune:

-Hei, îmi pare rău ca am râs, nu te comporta așa cu mine, știi ca urăsc sa mă tratezi cu indiferență. Uite, nu mai are relevanță, a si plecat, probabil nu îl  vei mai vedea niciodată.

Cântăresc cu grija ceea ce îmi zice si decid să o scuz, începând sa vorbim despre alte lucruri, dar având acei ochi albaștri întipăriți adânc în străfundurile minții.