Contra Vicii

Marșul sufletelor

Nu mai înteleg răbdarea,

Câmpie searbadă în care rătăcesc,

La asfintit şi cerul intră-n smoală,

Şi mortii se cutremură cand îl găsesc.

Afară era verde de armată

Si câteodată, oameni mor

În verde de armată

Alteori învie spirite, deodată

Artisitii trişti se-apludă

Şi nu vor auzi niciodată

Şi mor tineri la minte

Cu sângelel lor

Pămntul se îmbată.

Şi mor nevinovați

Se-ngroapă şi ei,

În verde de armată

Lasand vântul

Martor

Să le miște gândul

Umbrele sufletelor grele

S-au lăsta uşor pe stele

Și-au aprins candele

Dezerorii dela viață

Citesc până la prefață

Iar depre mine

Am să vorbesc, altadătă

Când o să ne vedem toți

În haine de armată.