Glasul Mierlelor

III. Timpul A Stat În Loc

Cei doi au observat o carare alba unde au pornit încrezatoti .Dintr-o data, în fața lor , sari o ursoaica ,adica paznicul pus de vrajitoare .Ei si-au dat seama ca nu au cum sa o doboare ,chiar daca voiau,asa ca au privit dincolo de ochii fiorosi.Acestia au vazut o ursoaica care dorea sa-si apere puii si pe ea.S-au apropiat încet , au mangaiat-o si i-au comunicat ca nu au ganduri rele.Ursoaica i-a lasat sa treaca .
Au mers înainte si au dat de o fantana , unde au baut rapid putina apa. Imediat dupa s-au simtit mult mai puternici. Dupa aceea au plecat pe carare mai departe . Dintr-o data le-au iesit în cale doi muntu foarte înalti.
Copiii nu stiau de ce pe harta li se spune ca un munte nu a stat .La un moment dat Irinei i-a venit ideea ca poate un munte din cei doi este doar o iluzie optica.
- Ca sa putem trece de el trebuia sa vem simtul tactil activat la maxim, spuse fata.
Pentru a se întampla asta, copii, nu trebuiau sa mai vadă sau sa mai audă.În momentul acela ,Irina si Samuel si-au bagat cate o frunza în fiecare ureche și au închis ochii.
Dupa destul de mult timp în care acestia au pipait muntii în lung si în lat ....Samuel a dat de un loc care nu se simtea si au trecut amandoi prin el .Se pare ca Irina chiar avu dreptate.Un munte chiar nu exista cu adevarat .
Copiii se trezira pe o plaja .Nu s-au dezmeticit bine ca din departare au observat ca vin din tote partile 4 perechi cu cate 3 raci nervosi .Între timp, Irina si Samuel au observat ca marea este mai linistita ca de obicei , iar cerul parea foarte agitat.Celor doi le a venit ideea sa stea în maini si sa priveasca împrejur.Au stat asa pana cand au observat ceva stralucitor din cerul care era de fapt marea.Au mers înainte în maini , prin apa care nu se simtea .

Samuel striga:

-Am gasit fluierul !!!!!

Atunci Samuel si Irina s-au ridicat înapoi în picioare si au sunat tare din acesta admirand cum apune soarele .

Nu a durat mult si copiii s-au trezit pe o alta carare alba plina cu petale de trandafiri .Au mers pe ea putin timp , iar apoi s-au trezit cu lemnele pe care le adunasera în brate și cu tatăl Irinei care făcea cortul mai stabil în fața lor.

Tatal fetei striga :
-Copiii!! Haideți sa vedeți cum e în cort!
Când cei doi ajunseră în fața cortului, Irina îl întreba pe tatăl ei:
- Tata, dar mama unde este?
- S-a dus sa culeagă fructe de pădure? Ai uitat?
- Umm... Nu...
- Oricum, cum de v-ați întors asa repede?
- Pai... Am avut noroc și am găsit o grămăjoara de lemne pe aici și nu a trebuit sa ne plimbam mult pentru a face rost de lemisoare.
- Am înțeles... Sincer înainte sa plecați, ma gândeam ca este posibil sa va pierdeți, dar se pare ca nu a fost asa. Sunt mândru de voi!
Irina i-a aruncat un rânjet subtil lui Samuel... Apoi figura amândoi în cort.

Se pare ca timpul stătuse în loc.