„Nu căuta dragoste în mine pentru că nu mai sunt capabil să iubesc.”
Nu îţi mai vântura părul şi cuceririle prin faţa mea, nu mai fugi de alţii ca să fii cu mine şi nu mai începe dimineţile cu ceai făcut de mine. Nu mai culege frig din mine pentru verile tale călduroase, nu mă mai săruta nebun şi nu mă mai atinge. Mâinile tale pe mine au devenit mult prea dulci, prea lipicioase. Se prind de mine şi lasă semne adânci, pe care nu le pot şterge. Nu le mai vreau. Nu îţi sunt nici refugiu, nici furtună. Pleacă.
Nu te baza pe mine. Nu îşi sunt pilon. Nu îţi sunt cafea. Nu pot să îţi fiu realitate, când eu nu mi-o pot controla pe a mea. A mea e variabilă. E şi mov, are şi buline şi linii, dar nu te are niciodată pe tine. Eşti atât de negru că nu încapi printre culorile mele, printre pasteluri şi dealuri şi iubiri bolnave.
„Nu căuta dragoste în mine pentru că nu mai am deloc.”
Caută angajamente, din acelea am borcane întregi. Le păstrez pentru zecile de primăveri uscate care vor urma. Pot să îţi promit orice. Vrei luna? O să o ai. Vrei o stea? Îţi pot da mai multe. Pe toate chiar! Şi te pot îmbrăca şi în galaxii şi găuri negre mii şi mii. Şi o să te fac să fii cosmic. Şi tot nu o să te iubesc. Vei deveni un străin, asemeni soarelui. Semănaţi, tu şi el. La fel de îndepărtaţi, de abstracţi şi atât de blonzi. Uită-te la tine pentru că eu nu te mai văd. Îţi promit că o să te uit. Îţi promit că vei fi doar o altă lecţie de astronomie.
Suntem pacienţi, bolnavi, cronic. Imposibil de tratat, anhedonici toţi. Vrem să fugim departe de betoanele toate, dar nu le putem lăsa în urmă. Vrem să ne vindecăm, dar ne hrănim cu antibiotice şi siropuri. Aşa eşti tu, stricat şi ah, atât de neautentic în sentimente şi gesturi. Mi-ai spus că eşti îndrăgostit. Tu eşti mereu îndrăgostit, de bubureze, praf şi mere verzi. Şi constant de mine.
„Nu căuta dragoste în mine.”
Lasă stereotipurile înainte să îmi intri în inima. Lasă planurile şi ideile şi speranţele la câţiva metri de mine şi nu aştepta niciodată un răspuns din partea mea. Atinge-mă cu o sută de cuvinte şi granule de parfum. Pătrunde-mă cu tot ce însemni tu, univers de contradicţii masculine. Distruge-mă cu ceea ce te distruge pe tine. Uită-te în ochii mei reci şi spune-mi că mă iubeşti.
„Nu o să te cred.”
