Cele 4 elemente

Capitolul 5

   Au trecut exact 5 ore și 51 de minute de când gemenii au aflat de moartea tatălui lor.Afară, plouă de exact 5 ore și 51 de minute.Plouă pentru că viața,adică Allie,e tristă.
   Înmormântarea tatălui lor este peste două zile,adică pe 30 noiembrie.
  

    30 noimebrie:
Gemenii erau în mașină alături de mama lor și se îndreptau spre înmormântare.Acolo vor mai fi prietenii lor,antrenorul lor,prieteni de familie,rude și alți localnici.Chiar dacă au trecut două zile de la moartea tatălui lor,gemenii erau încă distruși.
  -Allie,hai,am ajuns!spune Mark către Allie care adormise.Ce nașpa e vremea!
  -Scuze!spune Allie.
  -Scumpo,e normal să fi tristă!spune mama ei.Acum haide,să nu întârziem!Care dintre voi ține omagiul?
  -Eu!spune Allie.Așa am decis!
  Înăuntru era o căldură plăcută,comparată cu răcoarea de afară.Allie și-a luat bilețelele și a mers în față.
  -Richard Burman,scuze!spune Allie uitându-se la fratele ei plângând.
  -E ok,continui eu!spune Mark și o duce pe sora lui lângă mama lor.
  -Richard Burman a fost un soț și un tată iubit.Dar a fost mai mult decât atât.Ne-a fost prieten,învățător,erou.Ne-a ajutat să devenim cine suntem.Ne-a ajutat să vedem că viața,nu este cum ne este prezentată la televizor.Este mai grea.Mult mai grea.Și ne-a învățat un lucru important:"Chiar dacă atingem podeaua,nu trebuie să rămânem acolo".Am fost întrebat des în ultimele zile dacă sunt bine.Le-am spus oamenilor că sunt bine,chiar dacă,nu sunt.Tocmai mi-am pierdut prietenul cel mai bun.Te iubesc,tată!spune Mark și își șterge lacrimile.
   Apoi au mers la mormânt și pe rând au aruncat pământ,așa cum se face.Apoi,la ospățul de după,Allie stătea singura într-un colț între timp ce Mark vorbea cu prietenii,cu rudele.La un moment dat,domnul Wallace a observat-o și a mers la ea:
  -Îmi pare rău pentru pierderea voastră,Allie!
  -Am auzit replica asta de mai mult de 50 de ori astăzi.
  -Ești bine?
  -Ca să fiu sinceră,nu prea.Tata era important pentru mine.Și acum mă simt vinovată pentru ce s-a întâmplat.Dacă nu aveam puterile astea,nu murea!
  -Allie,nu e vina voastră pentru ceea ce s-a întâmplat!
  -Ba da,e!
  -E vina mea, Allie!Doctor Hell mă vrea pe mine!
  -Domnule Wallace,voi face tot ce îmi stă în puteri să îl găsesc pe nenorocit și să îl omor!
  -Sunt sigur că o vei face!
  -Știți cum e să pierdeți pe cineva?
  -Da.
  -E ca și cum vi s-a rupt o bucată din suflet,și doare,doare tare!
  -Acum vreo 20 ani m-am căsătorit cu iubirea vieții mele.Am pierdut-o acum câțiva ani.Într-un accident rutier.
  -Îmi pare rău!Este un mod oribil de a pierde pe cineva!Știu din propria experiență.Mâine,vom fi la antrenament!
  -Nu trebuie să veniți,doar dacă puteți.
  -Venim!

     31 noiembrie:
  A doua zi dimineață,Mark s-a trezit înaintea lui Allie.A coborât jos la micul dejun,așa cum face mereu.Doar că era ceva ciudat.Mama lor nu era în bucătărie,pregătind micul dejun.S-a gândit că poate e în dormitor,că nu s-a trezit,așa că a urcat spre dormitorul ei.Nu era nici acolo.Pe pat,a găsit un bilet,pe care scria:
   "Dragă Allie și Mark,
  Am plecat pentru câteva luni în Europa.Trebuia să îmi iau capul de la toate cele petrecute.Aveți niște bani in seif,ca să vă descurcați.
                    Cu iubire,mama"