Secretary

Capitolul 9

-Cum doresti. Eu am sa merg sa iau cateva ceva pentru biroul pe care-l imparti cu mine.

-Bine scumpo, ne vedem acolo, zice sarutandu-ma scurt pe buze.

Am pornit spre mall ca sa cumpar cate ceva care sa mai lumineze biroul lui Damian, totul pare atat de sumbru. Plimbandu-ma prin mall ma accidentez, intrand cu capul in pieptul cuiva.

-Ma scuzati, nu ma uitam pe unde merg.

-Nu face nimic, zice un barbat brunet, inalt, bine facut, observandu-se tatuajele pe care le are pe intreg corpul, de ce oare imi pare cunoscut. Oh nu!

-Stefan, zic eu in soapta uitandu-ma dupa barbatul care tocmai plecase. Neah, nu are cum. M-ar fi recunoscut.

Autor POV:

Gandul ia ramas la ea, nu-i venea sa creada, dupa atatia ani a vazut-o de aproape, nu doar de la departare sau doar din poze. Ia auzit vocea, dar cum de nu-si dadu-se seama cine e el. Chiar atat de mult sa se fi schimbat?

-Sefu, ce facem cu persoana pe care trebuia sa o urmarim?

-Urmariti-o, abia am reusit sa ii lipesc acel micut dispozitiv de geanta.

-Am inteles.

-Stefan, sti ca e casatorita, da?

-Da. Putin imi pasa, o vreau si o voi avea.

-Dar ea nu te vrea, zice acelasi barbat inalt, cu ochii de jad.

-O sa ma vrea. John, unde se afla?striga el catre un "angajat".

-Domnule se pare ca se afla la firma Blake. Vreti sa pornesc microfonul sa auziti?.

-Da.

-Esti cam plecata cu gandu iubito, zice Damian atragandu-i atentia.

-A? Scuze, ma gandeam ce sa-ti schimb la birou. Sa-mi placa mie si tie sa nu-ti placa, ce zici de pereti roz?

-Amuzanto, zice el sarcastic.

-Cred ca avem un soricel in pod, zic ea asezandu-se pe un scaun.

-O sa-i punem cateva capcane, ca sa poti dormii linistita.

-Dar nu trebuie sa-l omori. Aseara si soacra mea a fost la noi si vad ca ei nu i-ai mai pus capcane.

-Pe mama nici alea n-o opresc. Dar pe langa asta, sti ce vreau sa fac?intreaba el ridicandu-se de pe scaun.

-Hmm, ce vrei?zice muscandu-si buza de jos.

-Sa-ti rup fusta asta de pe tine si sa te iau aici, pe biroul meu, zice el punandu-si mainile pe fesele ei.

Sangele lu Stefan ii fierbea in vene la auzul conversatiei dintre Patricia si Damian. Insa se pare cei doi fusesera intrerupti de usa care s-a deschis.

-Damian, frate nici nu.... Aaa, deranjez ceva?intreaba o voce barbateasca.

-Nu./Da. Raspund cei doi in cor

-Iubitule vad ca aveti treaba asa ca eu am sa plec, o iau pe Giulia si plecam prin oras. Mersi pentru intrerupere, cumnate, zice ea accentuand ultimul cuvant.

-Nu stiam ca esti aici, striga Max dupa Patricia.

In sinea sa se bucura ca cei doi au fost intrerupti, dar de ce? Inca mai simtea ceva pentru ea, dupa atatia ani?