Capitolul 1

14.7K 552 5
                                    

"Alarma ceasului arăta ora șapte  iar eu eram deja trezită. Mă îmbrac cu o pereche de pantaloni negri,  o cămașă crem cu model negru iar în picioare o pereche de sandale negre, mi-am luat geanta pe umăr și am pornit spre masina ce mă aștepta să plec la muncă.

În timp ce conduceam telefonul meu sună,răspund și-l dau pe difuzor.

"-Cia, surioară, ai ajuns la muncă? E frumos noul șef? Cum e?

-Giulia, Giulia. Ușor, abia sunt în mașină.

-Off! Voiam să văd ce șef nou ai, zice ea râzând. Diseară să ști că te așteptăm la cină.

-Va fi și Fabrizio?

-Ne va onora cu prezența lui.

-Perfect, zic sarcastică. Giulia, am ajuns la muncă, vorbim mai încolo.

-Bine surioară, serviciu ușor."

Am oprit mașina în parcarea firmei și am intrat înăuntru, acolo sunt întâmpinată de recepționeră.

-Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?

-Sunt secretara trimisă de către domnul Blake.

-Luați liftul până la etajul doisprezece și de acolo o să vă îndrume secretara.

-Multumesc, zic zâmbind apoi urc în lift. Când apâs butonul etajului doisprezece o mână se strecoară printre ușii pentru a le putea ține deschise. Apăs butonul pentru a ține ușile deschise iar înăuntru intră un bărbat la vreo 26 de ani, înalt, bine făcut, cu ochii albaștri, îmbrăcat la costum.

-Multumesc, tot la doisprezece ?

-Da, tot la doisprezece .

Melodia din lift începea să mă sâcâie, am vrut să țip să se oprească, însă am fost întreruptă de ușile liftului care se deschid. Îl las pe bărbatul de lângă mine să iasă și-l urmăresc cum se duce repede într-un biroul.

-Vă pot ajuta?Mă întreabă secretara.

-Da, sunt secretara trimisă de domnul Blake.

-Luați un loc, îmi zice făcându-mi semn spre canapeaua de lângă biroul lui.

Am luat loc și am urmărit-o cum îi telefonează șefului ei și-l anunță că am sosit. Mai aștept puțin iar din birou iese el împreună cu un bărbat, încă vorbind pe semne că nu m-au văzut.

-Să vedem ce băbăciune mi-a trimis tata, cică o cheamă Patricia, zice el oftănd iar eu tușesc pentru a atrage atenția asupra mea.

-Vă pot ajuta domnișoară...zice el așteptând să-mi zic numele.

-Patricia DiNozzo, băbăciunea trimisă de tatăl dumneavoastră, zic întinzând mâna, pe fața lui se putea citi  uimirea iar pe fața celuilalt amuzamentul.

-Intrați înăuntru, îmi zice el deschizându-mi ușa. Dacă scoți  un cuvânt te omor, zice el către prietenul său care se abține să nu râdă.

-Deci,Patricia, cum de tata a angajat o fată atât de tânără?Zice el închizând  ușa.

-Cum de a lăsat toată firma la mâna băiatului său atât de tânăr?Îi  intorc eu vorba.

SecretaryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum