Fuchsia

Prolog

-Ce faci?

Întrebarea a luat-o prin surprindere. O auzise de foarte multe ori în trecut, zilnic dacă ar fi să analizăm, de milioane poate chiar miliarde de ori. Astăzi a simțit-o diferit. Astăzi simțise totul diferit.

Peste ani se va întreba dacă starea ei diferită din acea zi, chiar bizară, nu a avut ceva supranatural la origine, ceva ce nu poate nimeni să explice, ceva magic, deși cuvântul pare prea copilăresc ca să rămână la el. De ce te trezești în mii de dimineți la fel, simțindu-te la fel, făcând același lucru din nou și din nou, urmând o rutină comodă, și apoi, într-o zi de miercuri, te dai jos din pat și te întrebi ce naiba ai făcut până în momentul ăsta și decizi să faci un salt care va fi definitoriu pentru tot restul vieții tale.

De dimineață, în drum spre Mega trecuse pe lângă un magazin de haine, ceva fără nume, niște ,,țoale ieftinache, no name,, cum le-ar numi Mara, iar pe unul dintre manechine era o fustă roz aprins, sau fuchsia, cum ar spune Mara, din tulle. Arăta ca o fustă purtată de o balerină la un spectacol într-o sală de festivități dintr-un liceu uitat de lume. O balerină care și-a dorit ca baletul să fie mai mult decât un hobby, dar care din lipsa susținerii apropiaților, a banilor și probabil a talentului nu a reușit mai departe. Asta nu e ceva ce ar spune Mara fiindcă ei nu îi plac tristețile și tragediile precum un vis spulberat de societate. Mara ar fi zis că fusta respectivă e ceva ce nu ar trebui numit, privit sau despre care să se vorbească fiindcă dacă nimeni nu vorbește despre ea atunci nu există.

Pe scurt, fusta era hidoasă, obiectiv hidoasă și deprimantă.

Betty, sau Beatrice cum i-ar spune Mara care nu suportă prescurtările, trecuse aproape zilnic pe lângă acel magazin cu haine și niciodată nu i-a atras ceva atenția îndeajuns încât să se oprească din mers. Adevărul este că rar se oprea din mers deoarece mers însemna plecat de acasă sau venit spre casă, deci dacă venea acasă se grăbea fiindcă își iubea casa, iar dacă pleca de acasă se grăbea să ajungă unde avea treabă ca să-și termine treaba și să se se întoarcă cât mai repede acasă.

Și totuși, astăzi Betty s-a oprit în dreptul acelui magazin cât se poate de ordinar, s-a uitat atent la fusta cât se poate de hidoasă, a admirat în tăcere, a contemplat și apoi a plecat spre Mega. Urma să dea uitării incidentul de mai devreme dacă în momentul în care ajungea în fața hypermarketului nu ar fi văzut un cățel mic și pufos care-și aștepta stăpânul, cuminte, legat de o bară cu o lesă, o lesă atașată la o zgardă roz fuchsia.

Betty s-a uitat la cățel, cățelul s-a uitat la Betty, Betty s-a uitat la lumea care intra și ieșea din magazin grăbită, s-a uitat iar la cățel, s-a uitat iar la lume, cătelul a început să se uite la propria-i coadă, iar Betty s-a întors pe călcâie mergând inițial și apoi fugind chiar spre magazinul cu haine. A intrat grăbită și s-a uitat frenetic în magazin până a văzut, în centru, un morman de tulle fuchsia, fustele fiind atât  de voluminoase încât se întrepătrundeau una pe alta formând un amalgam de culoare țipătoare. S-a luptat cu materialele până a găsit măsura potrivită după care s-a dus la casă. 350 de lei, i-a spus casierița, 350 de lei pentru o monstruozitate roz dintr-un material prost într-un magazin fără nume. Betty a plătit suma fără să clipească  și a ieșit din magazin.

-Beatrice.

-Da.

-Te-am întrebat ce faci. Acum 2 minute. Care parte a întrebării a fost dificilă? Verbul sau...

-Mi-am luat o fustă din tulle fuchsia.

Le celălalt capăt al firului s-a făcut liniște pentru câteva secunde.

-Ție? Dar urăști fuchsia.

-De ce? De ce urăsc o culoare pe care nu am purtat-o niciodată? Nu m-am dus niciodată undeva îmbrăcată în culoarea asta, nu am avut niciodată nimic fuchsia și totuși o urăsc, așa, pe gratis. Dacă culoarea asta mi se potrivește cel mai bine și eu nu am știut niciodată fiindcă am avut păreri preconcepute și am judecat-o greșit?

-Despre asta vorbim acum? Drepturile culorilor? Toate culorile sunt frumoase? Stop colourshaming?

-Mi-am luat o fusta fuchsia și un bilet de avion dus spre Londra fiindcă poate nu sunt sigură legat de sentimentele mele pentru fuchsia, dar sunt sigură că urăsc orașul ăsta din tot sufletul meu și nu am de gând să mai stau o singură zi într-un loc pe care îl urăsc. Ok, exagerez, plec săptămâna viitoare, deci o să mai stau câteva zile, dar înțelegi ideea.

-.......

-.......

-......

-Mara, mă auzi?

-Alo, Beatrice, cred că pierdusei semnalul sau ceva, ce-ai zis? Ce-i cu fusta aia și cu culoarea hidoasă?

N.A.: Acesta este începutul unei cărți proaste care nu vreau să facă pe cineva să gândească prea mult. Tot ce vreau e să terminați cartea asta și să spuneți ,,hai că poate nu e așa de nasoală viața, poate chiar merită să mă ridic din pat,,.