Iluzia inimii dintre noi

Carul cu iarna

Când ne-am cunoscut,
Amândoi eram atât de noi.
Ca scoși din cutie.
Ca scoși din ambalajul care ne-a protejat atât de mult.
Și ne era bine.
Dacă ceva ne lovea, ne izbeam pur și simplu de folia cu bule.

Însă când ne-am cunoscut,
Ne-am scos unul pe altul din cutie
Și ne-am privit.
Pentru mult timp.
Doamne, nu m-ai crede dacă ți-aș explica cât de frumos erai.
Privindu-ne în oglindă, eram cu adevărat perfecți împreună.

Așa că,
Încetul cu frumosul încet,
Am folosit accesoriile venite la pachet cu noi
Și ne-am împodobit unul pe celălalt.
Eu ți-am adus zâmbetul pe buze când erai atât de sătul de viața ta.
Iar tu mi-ai adus fericirea pe care o tânjeam atât de lung.

Soarele strălucea mereu.
Pomii rămâneau înfloriți tot anul.
Vrăbiuțele devenise singura muzică din casă,
Iar dragoste dintre noi melodia noastră.
Din nefericire,
Precum orice poveste de iubire,
A dat Dumnezeu să vină toamnă...
Să răstoarne carul cu iarnă.

Nu știu unde am vrut să ajung cu asta. Probabil o voi termina la un moment dat.