☁️Cu tine printre nori ☁️

Numai noi și ploaia ☔

Doamna diriginta începe sa îl prezinte pe băiat :
Diriga:Bună ziua, după cum vedeți aveți un nou coleg. El este Akca și s-a mutat de curând în Istanbul, sper sa va înțelegeți bine cu el.Akca poti merge acolo unde este un loc liber.
Efectiv doamna arata spre locul liber de lângă mine, acesta așezându-se pe scaunul liber din dreapta mea.
Akca:Bună eu sunt Akca incantat ce cunoștință!
Eu:Bună eu sunt Mavi fata peste care ai dat mai devreme!
Akca:Îmi cer mii de scuze, ma grăbeam nu voiam sa întârzii din prima zi.. Ma ierți?
Eu:Ohh bine te iert, data viitoare sa fii mai atent, căci altcineva în locul meu te-ar plesnii!!
Akca:O sa țin cont, mersi...
Orele trec asa greu, însă in sfârșit aud clopoțelul care anunță sfârșitul orelor. Îmi iau ghiozdanul și ma îndrept spre parcul de vizavi al liceului deoarece este o zi însorită și calda.
Ajung în parc ma așez pe o banca și îmi îndrept privirea către cer.. Cerul, este o mare nesfârșită care se revarsă deseori în mici picături de apa care îmi înmoaie sufletul,asta e părerea mea despre cerul acoperit de vata din zahar. Gândurile îmi sunt spulberate de un glas care ma striga de la câțiva metri distanta, era Akca.
Akca:Hey!
Eu:Hey, ce faci aici?!
Akca:Ma plimbam și te-am văzut aici pe banca, privind spre cer.
Eu:Aa bine..
Akca:Pot sa ma așez?
Eu:Da desigur!.
Se așează lângă mine, privirea mea fiind tot spre cerul nesfârșit.
Akca:Nu-i asa ca cerul este minunat?
Eu:Da foarte!
Akca:Știi ce tocmai mi-am dat seama?
Eu:Ce? întreb eu curioasa *
Akca:Mi-am dat seama ca numele noastre se potrivesc cerului? (Akca=alb,Mavi=albastru)
Eu:Ai dreptate e uimit....
Înainte sa termin propoziția a început o ploaie torențială care ne-a luat prin surprindere. Ne ridicam repede de pe banca, el își da geaca de piele jos și o pune deasupra capului meu, ma surprins gestul dar ploua prea tare ca să reacționez.
Akca:Ador ploaia tu nu? Spune el în timp ce alergam *
Eu:Ba da foarte mult!! apoi ma opresc și încep sa ma învârt prin ploaie, simțind fiecare picătură care îmi atingea sufletul într-un mod plăcut.
Akca:Ești nebuna! a spus asta și după mi sa alăturat jocului prin ploaie.
Am început sa radem și sa alergam prin ploaie, era mirific în fata mea stătea un băiat care se bucura de ploaie ca și mine. Chiar dacă parul brunet care înainte era uscat și aranjat și acum era ud și revărsat pe toată fata tot continua sa se bucure de ploaie. Ne-am oprit o secunda, iar eu m-am uitat în ochii lui albastri și sinceri, iar el ma privea zâmbitor.
Akca:Cred ca ar trebui sa plecam. zice el abia rasufland*
Eu:Oo da, sa mergem!
Am ieșit din parc și ne-am îndreptat spre parcarea liceului.
Akca:Aici este mașina mea, ai dori sa te conduc pana acasă?
Eu:Având în vedere ca sunt uda leoarca și nu vad niciun taxi prin apropiere, mi-ar plăcea!
Akca:Bine, urca!
Am urcat iar mașina a devenit un submarin, căci toată apa de pe noi s-a scurs în mașină...
Akca:Cred ca o sa murim înecați in mașina! zice el râzând *
Eu:Asta cred și eu!
Pornim, îi spun adresa iar când ajungem în fata casei mele...

Sper ca v-a placut acest capitol! ❤ ❤