We can control our ideas,which are nothing. But not our emotions, which are everything.
Școală - infern.
E ciudat să spun asta. Sau atunci când înjur ori sunt exasperată și folosesc expresii de genul "La naiba! "/"Doamne..". E ciudat venind din gura unei atee ca mine. Știți voi..o atee este o persoană care nu crede nici "In cel de Sus" ,nici "In cel de Jos". Concepțiile despre formarea omului și a universului sunt total științifice, realitatea fiind "materia" de bază a acestora. Adică a mea.
Ugh, dacă școala e infernul, atunci profesorii și elevii sunt clar Lucifer! In... mai multe exemplare..
Dar tot prefer școala in locul statului acasă. Nu m-ar deranja dacă nu ar trebui să o știu pe mama lângă mine. Literalmente lângă mine. Când am ghinionul de a sta acasă simt că in curând un pat din cel mai apropiat spital va avea numele meu pe el. Cel mai probabil la secția psihiatrie.
De asta, liceul meu, minunatul meu liceu, câștigă lupta. Prefer să ascult profesorii predând și elevii făcând gălăgie. Ascult e mult spus, având in vedere faptul că eu ascult mai non-stop muzică in căști și vorbesc singura persoană normală și trează in marea asta de adormiţi.
'I remember like yesterday
You had a dream in your eyes
And a smile on your face,
And I'm missing those days again,
Yeah, I'm missing those days again.'
Oh,Criss. .inconfundabilul, faimosul,fomistul Criss. Oh, și nu cred! Imi face o dedicație in public! S-ar putea să am nevoie de patul ăla de la spital mai repede. Și să il multiplice cineva! Dar nu pentru mine,huh..ci pentru fanele lui.
'And I forgot what really got in the way,
Maybe the sun that wouldn't shine
Should be taking the blame
Cause it's raining on me again,
Yeah, it's raining on me again.'
Dar bineînteles că nu mă pot abține din a-i da replica. Se poate să începem noi o zi de liceu fără sa fredonăm ceva..specific nouă? Nope, niciodată.
Well,it's always raining on you.
Cause-
Oh,de ce s-a oprit? Fanele lui se bucurau de spectacol.
'Iar nu ai dormit, nu-i așa?'
'De ce mai pui intrebarea odată ce știi deja răspunsul. Serios-ridic mâinile in aer dramatic spunând- ,le facem viața copacilor mult mai grea!' las mâinile pe lângă corp și continui să merg spre vechiul meu dulap. 'Mama Natura nu e eternă, după cum cred unii. Omul o distruge. Adică cum ai facut tu cu o intrebare fără niciun sens, și eu, răspunzându-ţi. '
'Deci nu ai dormit.' spune uitându-se serios la mine.
'Asta e tot ce ai inteles?' il intreb nervoasă. 'Am dormit,okay?Am destulă energie pentru ziua de azi.'
Ajunsă la dulap,il deschid si ma uit pe orar.
'Pun pariu că nu a dormit mai mult de o oră.' ii aud inconfundabila voce a lui Criss.
'Hm..eu zic ca o ora.'
Okay,am dat de naiba. Andreea stătea lângă Criss cu mâinile in șolduri și cu o privire acuzatoare ce te făcea să te simți vinovat indiferent dacă tu ai facut sau nu ceva. Dar,hei,a fost Miss Popularitate când noi eram boboci; nici nu mă aștept la mai puțin din partea ei.
'Mă intreb dacă măcar a băut ceva..de mâncare mi-e și frică să aud ce spune.' -Miss Popularitate nu o să se lase până ,cel mai probabil, nu o să mă indoape incat să imi ajungă un an intreg-.
Mă înduioșează grija lor,dar totodată știu că nu o merit.
'Băieți, va aud. Sunt chiar aici. Și staţi liniștiți, am dormit- spun uitându-mă la Criss-, am băut lichide- zic întorcându-mi privirea spre Andreea- și nu! Nu o să leșin la ore sau pe holurile școlii pentru ca am un corp puternic.' inchei mini-discursul meu scoțându-le limba.
Ugh..deja am obosit..
'Shh! Nu vreau să aud nimic! Vreau o dimineață liniștită și fără gălăgie. Așa că fugiţi la ore si ne vedem in pauze,Okay? Dacă mi se va face rău, voi sunteți primii care află și da,aveti permisiunea mea ca după ce mor,organele să fie folosite in scopuri caritabile. Mulțumiți?' ii intreb,sperând ca i-am convins să mă lase in pace..cel putin pentru un moment.
Cei doi aprobă din cap, imi plasează fiecare câte un pupic pe obraji și se duc la ore. Sper că nu i-am supărat. .o să imi cer scuze in pauza..
Dar,wow. .chiar sunt o bună actriță. Mai că mă cred singură cand arăt așa plină de energie și fericită. Păcat că eu știu mai bine,iar ei sunt încă confuzi. .
8:15
Perfect. .merge o țigară inainte de ore. Stai,ce oră aveam prima? Ugh. .și tocmai acum 5 minute m-am uitat pe orar. Proastă, proastă, foarte proastă! Meh..nu imi pasă, nu este ca și când aș fi o elevă eminentă.
Merg incet înspre locul special amenajat fumătorilor de către direcţiune. Inca e un mister pentru toți fumătorii cum domnișoara directoare a aprobat fumatul și ne-a facut un loc special al nostru. Ei bine, e in folosul nostru până la urmă, de ce să nu profităm?!
Băieți, fete și chiar 2 dintre îngrijitorii liceului se bucură de liniștea dinaintea furtunii. Toţi isi savurează țigara in liniște sau discutând despre ce anume aveau de facut tema la o anumită materie.
Sunt așa inocenţi toţi..sunt atât de ocupaţi de lumea lor perfectă incat nu văd realitatea. Adevarata realitate. Cea in care doar moartea te mai poate salva de minciuna care se numește viață.
Merg in liniște, cu pași mărunți și mă așez pe una din băncile goale. Imi scot micuțul pacheţel negru de care nervii mei depind la maxim. Aprind o bombonică -așa cum imi place sa numesc țigările - și simt cum incep să mă calmez incet.
Poate sunt eu nebună sau poate doar lumea care mă înconjoară este oarbă, dar să trăiești mi se pare un chin. Și cum eu sunt o fricoasă căreia ii e frică să se arate pe sine, pe adevărata eu, mi se pare și mai obositor să arăţi că ești bine când de fapt te lupți să continui.
Sunt așa obosită. .
