Dawn nu face lucruri nesăbuite. Nu trece strada dacă nu există treceri de pietoni, nu lasă niciodată facturile neplătite de pe o lună pe alta, sau vasele nespălate în chiuvetă și cu siguranță nu se întâlnește cu bărbați atrăgători pentru o aventură...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Sunt o tipă destul de drăguță.
1. Mă duc o dată la două luni la salon și îmi decolorez părul la vârfuri, îmi aplic tot felul de măști pentru a-l netezi și a-l ține sub control și nu umblu niciodată cu el grăsos (am moștenit această obsesie de la mama), ceea ce înseamnă că sunt curată.
2. Am o rutină de îngrijire a tenului pe care o urmez cu sfințenie în fiecare dimineață și seară oricât de obosită aș fi, pentru că mă apropii de 30 de ani și ridurile nu o să mă ocolească, ceea ce înseamnă că nici nu arăt așa de în vârstă.
3. Beau apă, mănânc la ore relativ decente și în cantități moderate. Sunt destul de zveltă, am o înălțime potrivită și fac duș zilnic. Reușesc să mă și machiez în zilele mele bune. Încerc să atrag numai energii pozitive din jurul meu și nu mai am parte de mari drame în viața mea.
Bine, poate la partea cu mâncatul nu aș fi așa de sigură, pentru că am un apetit destul de sănătos. Și nici la partea cu dramele, pentru că nu pot șterge trecutul cu buretele. Și poate nici apă nu beau în totdeauna suficient de multă.
În fine, am toate aceste calități, dacă e să nu iau în calcul gușa pe care am dezvoltat-o în adolescență și de care cu orice exercițiu nu am cum să scap și câteva pete de acnee, dar în rest sunt încrezătoare în mine și pot spune că arăt bine.
Atunci de ce nu pot să îmi scot din cap ceea ce bărbatul ăla nesuferit a comentat cu privire la mine în seara precedentă? Ce l-a făcut să fie așa de sigur încât să spună atât de răspicat că nu sunt o dulceață? Frec scrub-ul de căpșuni cu mai multă înverșunare pe picioarele mele umflate de la tocuri și expir zgomotos. Doar ca să fiu sigură că sunt curată îmi mai șamponez și clătesc încă o dată părul, insistând bine la final și asupra lamei pe care mi-o trec peste picioarele deja înroșite ca să fiu sigură că nu mai am nicio urmă de păr pe ele.
Mă privesc cu atenție în oglinda băii, după ce abia ies din duș și urmăresc cu privirea picăturile de apă care mi se preling pe corp. Nu am abdomenul chiar așa de plat și știu sigur că fundul meu are celulită. Dar el nu mi-a văzut posteriorul așa că nu are de unde să știe. Ce ticălos înfumurat!
Îmi prind părul în prosop și îmi pun halatul inscripționat cu unul din nenumăratele hoteluri unde facem catering.
Pe lângă beneficiul suprem de a lucra într-o bucătărie fantastică ca cea de la restaurantul Toscano, suntem adesea delegați la petrecerile organizate în alte locații care preferă să apeleze la serviciile noastre de "înaltă calitate". Ceea ce face această oportunitate de-a dreptul ideală pentru că nu îl am pe Giovanni ca pe un ghimpe în coastă și îmi pot face treaba în liniște. Și primesc o grămadă de chestii de care nu știam că am nevoie. Apartamentul meu are papuci de casă pentru tot blocul. Fac o notă mentală, acum că mă gândesc la asta ca trebuie să îmi notez și în agendă că am programat un eveniment weekendul viitor.
