Vreau ca tu să fii fericit

Doar noi

E greu să facă asta dar știu că e cel mai bine. Aștept momentul în care Nelly plecă și mă îndrept spre Mark.
-Mark?
-Salut Nathan! Nu te-am observat când ai venit.
Oare pentru că era așa ocupat să vorbească cu ea? Asta cred că îmi dovedește bănuielile, între ei doi chiar e ceva!
-Nu contează când am venit, trebuie să îți spun ceva.
-E ceva de rău?
-Păi m-am gândit mult și am luat o decizie.
-O decizie? La ce te referi?
-Eu, o să plec din echipă. Îmi pare rău Mark, așa e cel mai bine, sper să fi fericit.
-Cum aș putea fi fericit? Ești cel mai bun prieten al meu, nu vreau să te pierd!
Da, cel mai bun prieten, nimic mai mult așa cum mă așteptam. Sunt atât de confuz acum, de ce trebuie să am aceste sentimente pentru prietenul meu?
-La revedere, Mark!
Dar înainte să plec simt cum cineva mă prinde de braț.
-Nu vreau să te pierd!
-Nu o lua așa, e simplu. Locul meu nu e aici.
Dacă ar știi adevăratul motiv oare ar mai vorbi acum cu mine?
-Nathan...eu...te iubesc!
Oare chiar am auzit bine, nu e posibil, era așa apropiat de Nelly. Dar atunci îl simt cum mă strânge în brațe
-Mark...
-Nu vreau să te pierd și înțeleg dacă nu simți la fel.
-Și eu te iubesc, te iubesc enorm.
Și lacrimile au început să cadă, lacrimi de fericire. Eram acolo în brațele lui Mark care tocmai a spus că mă iubește, nimic nu mai conta atunci, eram doar noi doi acolo pe terenul de fotbal.
Îmi pare rău că a fost atât de scurt acest final, dar sper că va plăcut povestea celor doi băieți. Acum că am terminat puteți să lăsați alte idei în comentarii, cu ce poveste vreți să urmeze.
Bye!!