Cercul seductiei

Clubul de golf

Sam pov

-Sunteti sigur ca asta e clubul? il intreb pe barbatul in palton negru. Si el se uita o clipa mirat spre mine.

-Excuse me? ingana el scurt. Si repet din nou intrebarea. Nu se vede, bine?

 Il vad cum arata atunci spre o plancarta pusa expres. Citesc atunci cu incetinitorul: R. Golf Club. Dau atunci din cap spre placuta mov, zambind prosteste.

-Nu am vazut-o, multumesc! 

-Da, da, o zi buna! tuna barbatul si se departa de mine. Raman o clipa blocat si in final pornesc atunci cu rucsacul pe umar inca, spre intrare. Cum a spus si acel tip am fost nevoit sa prezint o invitatie ori un card, in cazul in care eram un membru al clubului. De indata ce paznicul a verificat invitatie de doua ori, ca mine, parca si el credeala randul sau ca e una falsa, ma conduse pana intr-o vale verde, si intinsa. La umbra unor copaci, am zarit in treacat mai multe echipamente de golf.  In timp ce ma holbam spre acestea, in final atentia mi-a fost atrasa in alta directie. Moment in care am vazut atunci patru indivizi cum se uita lung spre mine si paznic. Le puteam prinde privirile deranjate chiar si de la aceasta departare.

Daca ma iau la bataie?

Sa fi gresit locul?

O sa fiu fugarit pe-aici cu crose de golf? 

Ma panichez o clipa.

-Sunteti sigur ca e locul corect?

Si m-ati adus unde trebuia? Abia cand l-am vazut pe tipul cu ochi verzi cum se desprinde de grup si cum apare la doi pasi de mine, m-am calmat.

-Deci ai venit, pana la urma. Facusem un pariu cu baietii mei. Se pare ca in seara asta voi face eu cinste. Haide, sa ti-i prezint.

Dau din cap destul de letargic. Nu ne stim decat de cateva ore. Insa, nu pot decat cedez in fata tentatiei. 

-Sper ca am ajuns la timp.

-Suntem de vreo doua ore bune, aici. E in ordine. Nu-i problema. Accentul sau britanic e foarte greoi si abia deslusesc insa cu greu ce vrea sa spuna acolo. Nu ajung in final decat sa dau din cap scurt. Si sa il urmez pe colegul meu de facultate.

-L-a adus aici. Nu pot sa cred. aud aceeasi voce seaca, neprimitoare din clasa. A innebunit cumva?

In afara de tipul cu ochi verzi, mai sunt trei baieti aflati in umbra arborilor batrani. Unul din ei sta sprijinit de arbore pe telefon. Dar vad cum arunca priviri curioase catre mine. Al doilea tip e trantit pe iarba si se intinde linistit, de parca face plaja.

Charles era ultimul membru al grupului de baieti. Il vad cum strange mai multe mingi de golf imprastiate pe iarba. 

-Sam Grace, acestia sunt baietii mei. Prostilor, asta e Sam Grace. Probabil vi-l mai aduceti aminte. 

-Nu cred ca am o asa memorie scurta. pufai sec tipul trantit in iarba tunsa de curand.

-Putem sa ne concentram o clipa baieti? simt cum vocea i se ascute cu o octava. Si ma trezesc atunci cu Charles.

-Deja ne stim noi doi. Charles Harper. Mattie, hai sa il saluti si tu pe Sam! Il vad pe baiatul lipit de copac atunci cum se apropie de noi. 

-Matt Harper. ranji scurt spre mine tipul cu par inchis la culoare. Nu culoarea parului sau imi atrase atentia. Ci mai degraba negrul ochilor sai la fel de inchisi ca onixul. Ma uit spre el, apoi spre Charles.

-Rude?

-Chiar frati, as spune. murmura atunci Charles. Si dau din cap mirat. Chiar daca cei doi sustin ca sunt frati, nu seamana deloc.