IntroClick

93 4 0
                                        

Cinci litere. Si un nume care sa iti intre rapid in minte si sa nu mai iasă de acolo. Atât i-a trebuit in ziua aia lui Raul sa nu o uite. Asta si un zambet divin.
Petrecerile Sobranie erau de obicei evenimente anoste care ii stricau buna dispoziție mai degrabă decât sa ii dea o stare de bine. Participa mai mult iarna la ele cand simțea nevoia sa socializeze într-adevăr cu cineva. Nu era antisocial, ci mai degrabă conservator in a-și alege partenerii de discuție. Il provocau doar persoanele inteligente si dornice de punerea rotitelor in mișcare, in căutarea răspunsurilor la alte persoane.
Terminase de dezbătut o teorie despre stele căzătoare cu o persoana noua in cercurile Sobranie si se îndrepta spre bar pentru a-și schimba bautura in ceva mai tare. Ochii căprui începuseră sa ii strălucească devenind din ce in ce mai mici. Privirea i se fixa pe cea mai frumoasa femeie văzută vreodată la petreceri, cu parul brunet, rochie albastru turcoaz precum cel mai senin cer fără de nori. Nu o mai văzuse pana atunci la niciun eveniment, indiferent de organizator. Memoria fotografica ii permitea sa retina figuri de la diferite evenimente.
Se ametise de frumusetea ei, urmărind-o pret de un minut, poate chiar mai mult. Ii placea. Mult. Prea mult ca sa nu afle mai multe despre ea. Nu intra de obicei in vorba cu persoane proaspăt întâlnite, din diverse motive. Înșfaca rapid un Martini de la bar si se îndrepta spre ea:
- Scuze, sesizez o abatere a protocolului. De obicei, invitații sunt întâmpinați cu băuturi.
- E prima oară cand particip in doi ani de cand sunt invitata, nu cunosc obiceiurile sau pe cineva de aici.
- Practic, nu ai pierdut nimic in afara de mine! zise Raul foarte încrezător si jovial. Mare parte din petreceri sunt plictisitoare.
- Vai, sesizez o mare încredere de sine in aceasta afirmație!
- Putina încredere nu strica. Cum te numești?
- Maria! Who are you, stranger?
- Raul, răspunse foarte zâmbitor.
- Mulțumesc pentru bautura, Raul. Ne mai vedem pe aici, spuse Maria si pleca.
"Măcar știu cum o cheamă" își spuse Raul uitându-se după ea.
Se retrage într-un colt lângă bar, da un search rapid pe Facebook iar cu ajutorul filtrelor de restrângere a căutării strict la persoanele din locația respectiva, o găsește. Ar fi prea evident dacă i-ar da cerere de prietenie acum asa ca se rezuma doar la o privire superficiala asupra contului. Studenta la medicina, singura, cel puțin din statusul de pe Facebook, iubitoare de animale si de carti. "Suficient" si inchide aplicatia.
Își mai comanda un Aperol de băut si își continua seara împreuna cu gândurile lui la bar.

The stranger of my dreamsStories to obsess over. Discover now