Iubire și extaz. Ei doi au o poveste inexplicabilă,pură de iubire. Dar ei nu vor recunoaște. Oare va supraviețui iubirea lor la toate geloziile? Iubirea lor era pură. Dar niciunul din ei nu își vor recunoaște sentimentele unul față de celălalt.
Era o zi normală de școală, iar trebuia să mă trezesc la ora 7 deoarece regulamentul școlii e să mergem la ora 8 la școală. Foarte plictisitor. Oricum ca orice fată aveam un motiv pentru care să merg. Pentru prietena mea cea mai bună și probabil pentru un băiat. Oricum acel băiat niciodată nu va ști ce simt pentru el, cred că este mai bine să țin ascuns. Am mâncat niște cereale și m-am îmbrăcat cam așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O dată ajunsă la școală, m-am dus la prietena mea. Totul era roz și frumos până când a venit ''cârtița'' pe care nimeni nu o suporta. Mereu se credea regina clasei și șefa tuturor. Toată lumea o ura, înafară de persoana care o plăceam eu.. Când se apropia de el mă apucau toți dracii. Prietena mea mereu mă ținea deoarece îi dădeam una de o refuzau 13 spitale. Eram îndrăgostită de acest băiat de foarte mulți ani dar el e prea prost să-și dea seama. Începuse ora dar eu visam cu ochii deschiși. Dar deodată aud pe cineva strigându-mă.
V: Erikaa?
E: Tu vorbești cu mine?
V: Da, de aia am gură?
În momentul ăla am văzut, că e și el în stare să dea o replică înapoi.. Aparent nu era chiar așa nesimțit precum credeam. De atunci am tot început să vorbim în timpul orelor, profesoarele ne cam vedeau dar cui îi păsa? Era un vis devenit realitate! Dar normal că trebuia să fie și ceva urât în toată această poveste. Dădeam test la matematică.. Dar eu cu el terminasem în același timp testul ( coincidență ). Și am început să râdem ca proștii unul de celălalt.
E: Ce doamne faci cu pixu ăla în gură ??
V: Scoate-l dacă chiar vrei!
Eu am încercat să i-l scot dar atât de tare am tras încât ne-am apropiat unul de celălalt foarte tare și am început să râdem iar ca proștii. Râdeam ca proștii pentru că eram doi proști. Era prost dar era prostul meu. A venit ora de muzică, el niciodată nu-și aducea cartea de muzică. Era prea handicapat. Nu știu ce vedeam la el. Prietena mea mereu mă întreabă ce văd la el. Nici eu nu știam sinceră să fiu. Era inexplicabil ce simțeam. Dar el era tipul ăla care se joacă cu fetele. Mereu îi spuneam prietenei mele (Maria) celei mai bune că nu mai îmi place de el. O dată pe lună mereu ziceam asta dar după sentimentele mele se întorceau atunci când iar începeam să vorbim. Eu aproape adormisem DAR NORMAL CĂ MI-A PIERIT TOT CHEFUL DE SOMN când am auzit acel glas de cârtiță al Biancăi.
B: VLAAAD ce faaaci?
Dap, îsta e răspunsul de ce mereu mințeam că nu mai îmi place de el. Eram foarte dar FOARTE geloasă. Am ajuns acasă nervoasă și mi-am aruncat ghiozdanul pe pat. M-am schimbat în pijamale, m-am apucat de teme dar nu mă puteam concentra deoarece mă tot bătea un gând să-i dau mesaj și să-l întreb de ce se tot joacă cu fetele. Eu în fiecare zi și noapte eram cu gândul la el. Nu puteam să-l scot pe Vlad din mintea mea, așa că m-am decis să ies afară cu Maria. Dar cum să-l scot din mintea mea dacă el a venit fix în ziua aceea în parc? Imposibil de făcut asta. Oricum eram destul de nervoasă pe el pentru ce făcuse la școală. Am încercat să-l ignor cât de mult am putut la școală dar normal că iar mă făcea să râd. Asta îmi plăcea cel mai mult la el, mereu te face să râzi doar uitându-te la fața lui. Stai, ups? Nu insinuez că ar fi urât dar fața lui în sine e amuzantă =)) Eu cu Maria ieșisem în pauză pe hol, dar ne-am gândit să intrăm în clasă deoarece era destul de frig. Maria este o prietenă extrem de bună și niciodată nu m-a lăsat la greu. Ne-am mai certat noi uneori dar niciodată nu ne-am certat mai mult de o săptămână. Era una dintre cele mai importante ființe din viața mea. Dacă nu mergea la școală nu mergeam nici eu. Chiuleam împreună... Noi doua ''veneam la pachet''. Maria a văzut că sufăr așa că m-a întrebat:
