Una si aceeasi

I. Inceputul

                Picurii de ploaie se izbeau puternic de geamurile masinii, anuntand faptul ca ploaia nu va inceta prea curand. In ciuda vremii mohorate, in sufletul meu era numai soare. Eram pe drum spre aeroport, unde un avion catre o noua viata ma astepta cu usile deschise. Plecasem destul de tarziu de acasa, deci mama a fost nevoita sa conduca destul de repede, in ciuda vremii precare. Priveam pe geam cu un extaz neobisnuit in privire si parca drumul era interminabil. Imi doream atat de tare sa ajung in Angeles, un oras micut din Filipine care urma sa-mi devina casa in cateva ore. 

 -Sigur ai luat tot ce aveai nevoie? Nu e ca si cum te poti intoarce maine, imi spuse mama pe un ton usor ingrijorat.

 -Da, stai linistita! Am verificat de trei ori! I-am raspuns cu o oarecare iritare in voce. 

Mereu m-a considerat incapabila in ceea ce priveste planificarea si impachetatul lucrurilor. Faptul ca reusisem sa intru la cea mai renumita facultate de medicina o daduse pe spate, ceea ce m-a bucurat enorm. Era ocazia mea sa ii demonstrez ca sunt cu mult mai buna decat credea ea.

  -Cand o sa te intorci? a intrebat Sarah, sora mea mai mica.

 -Nu stiu, probabil intr-o luna sau doua, daca imi va permite timpul, I-am raspuns eu pe un ton linistit.

-O sa-mi lipsesti! spuse ea.

-Si tu mie! am mintit-o eu.

Imi doream de mult timp sa plec si sa fiu pe cont propriu. Ma simteam oarecum sufocata in ceea ce numeam "acasa" din cauza restrictiilor impuse de mama si de obligatia de a-mi petrece timpul liber avand grija de sora mea. N-am fost niciodata la vreo petrecere de liceu din cauza turelor de noapte ale mamei in care trebuia sa raman cu sora mea. De cand tata plecase, mama facea rolul tatalui, iar eu pe al mamei. Imi era relativ greu sa plec si sa le las, stiind cat de dificila era situatia si cat timp eram acolo, insa simteam nevoia sa fac ceva cu viata mea, sa ajung unde visam inca de cand invatasem sa merg. Mi s-a spus ca la taierea motului, in locul machiajelor si a cheilor de la masina am ales cutitul, pixul si masca chirurgicala. Coincidenta sau nu, dintotdeauna mi-am dorit sa devin medic chirurg. Tin minte ca la patru ani am primit cadou de la tata o trusa mica de doctor, de care nu m-am desprins pana pe la varsta de opt ani. Petreceam ore intregi in camera mea inconjurata de animalute de plus pe care le consultam, operam sau toate cele. Partea mea preferata era cand le gaseam diagnosticul pentru ca mereu inventam un cuvant nou, pe care il explicam parintilor la cina. Ultimul cadou primit de la tata a fost o trusa de sutura adevarata, pe care inca o folosesc. Imi amintesc ca am fost atat de entuziasmata, incat imi petreceam tot timpul facand suturi si urmarind clipulete pe internet pentru a intelege cum se fac. In momentul de fata sunt as la realizat suturi, un lucru care a dus la aprobarea mea in facultate si la a beneficia de bursa. 

-Am ajuns! spuse mama.

Eram in fata aeroportului si deja imi imaginam cum va fi cand voi ajunge. Am intrat repede sa-mi gasesc poarta de plecare, intrucat eram deja in intarziere.

-Sa aveti grija de voi! le-am spus mamei si surorii mele cat timp ma indreptam spre poarta. Am impresia ca am auzit-o pe sora mea izbucnind in plans, insa nu m-am putut intoarce de frica de a nu fi capabila sa plec. Mi-am prezentat pasaportul si biletul si asteptam zambitoare sa pot intra in avion.

-Locul 19F, domnisoara Levington, mi-a spus doamna de la intrare zambind.

-Multumesc! am raspuns eu si am inaintat pe coridorul lung ce ma ducea spre o noua lume.

Am intrat in avion, oarecum agitata. Mi-am gasit usor locul, iar cat timp ma asezam in scaun se auzi capitanul ce ne ura drum bun si ne informa ca ne asteapta un zbor de 5 ore. Eram la doar 5 ore de marele meu vis. Locul meu era la geam, ceea ce imi oferea o  vizibilitate asupra unei privelisti mai mult decat incantatoare.  Am privit in jur, incercand sa descifrez expresiile faciale ale oamenilor, dar in afara de o accentuata plictiseala nu s-a putut observa ceva. Mi-am pus castile in urechi si am inchis ochii, visand la noua mea viata si la ceea ce ma asteapta.