Love and Obligation

Capitolul II

  

    Lumina a patruns in camera in care eu inca dormeam. Mi-am ridicat capul si am creazut ca am sa ma trezesc si o sa imi dau seama ca totul a fot un vis iar eu eram in micul meu apartament din centru. Dar nu era asa . Eram in imensul dormitor aproape gol. Acum vedeam mai bine doar mobila ma incojura , nimic mai mult. M-am ridicat incet si am tras pe mine camasa lui Daniel care era aruncata intr-un colt. Nu aveam alte haine si in momentul asta al diminetii ma puteam multumi doar cu asta. Am inceput sa studiez fiecare mobilier . Era scump , probabil facut manual , puteam recunoaste stilul rocco , fusesem inconjurata de el o mare parte din viata mea.  Acum imi dau seama ca aseara cand adormisem nu eram singura. Oare unde o fi Daniel? Nu ca m-ar interesa foarte mult dar totusi... Am iesit usor din camera si am intrat pe un alt hol imens. Am inceput sa cercetez incet cu privirea. Mai erau pe putin 5 usi in stanga si dreapta mea. Sa ma duc sa vad ce este sau sa cobor? M-am indreptat catre prima usa din dreapta mea dar atunci am auzit cateva voci jos. M-am intors si am coborat incet scarile. Scarile erau din marmura alba cu un grilaj din fier pe locuri aurite. Nu stiu daca era aur adevarat sau doar vopsite . Camasa lui Daniel nu imi venea foarte lunga aceasta ajungandu-mi pana undeva la nivelul coapselor. Crezand ca atunci cand voi ajunge in living  aveam sa dau de Daniel am coborat dezinvolta si nepasatoare dar spre surpinderea mea am dat de doi ochi albastri la fel de mirati ca si ai mei atunci cand m-a observat . Si nu , nu erau a lui Daniel ci ai tipului ala britanic de aseara.  Nu ii mai retinusem numele exact nici nu mai sunt sigura daca facusem cunostinta dar cu toate astea era imposibil sa uit sentimentele pe care le avusesem atunci cand l-am zarit si mainile noastre s-au impleticit pe acel pahar. Era unul din momentele alea cand timpul se oprea si nu stiai cum sa reactionezi. Dar timpul si totul a revenit la normal atunci cand pe usa , care era larg deschisa , si-a facut aparitia Daniel cu o cutie in mana. M-a privit si a zambit.

- Buna dimineata . am spus incet si apasat coborand ultimele trepete.

- Dimineata? Imi pare rau scumpo e aproape seara. mi-a raspus Daniel razand.

Seara? Dormisem atat de mult ? Si acum cu ce aveam sa ma imbrac ? Nu aveam nimic aici de al meu si nu ma mai simteam tocmai in largul meu in camasa lui Daniel.

- Ce sunt aceste cutii ? am intrebat in cele din urma observand ca atat sotul meu cat si prietenul lui carau cutii de zor.

- O parte din hainele tale si ale mele.

- Se pare ca ti-au folosit cheile apartamentului meu  pana la urma.

- Mda....

M-am apropiat de una dintre cutii care se pare ca era a mea si mi-am scos primul tricou si prima pereche de pantaloni pe care am gasit-o. M-am dus si m-am schimbat si m-am alaturat din nou baietilor.

- Ti-l mai aduci aminte pe George, nu?

- Aaaaa....

George , ca asa il chema , s-a apropiat de mine si a  intins mana :

- Gegorge Lewis, incantat de cunostinta !

- Rachel Moore ....

- Mmm ce bine suna Rachel Moore , te prinde numele meu!

- Mda cum zici tu Daniel.

 Am inceput sa impart cutiile dupa trebuintele lor. Dar inainte de astea mi-am aruncat privirea la ceas . Intradevar era tarziu in jur de ora 6 dupa amiaza.  Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca imi lipsea cutia cu dosare care tineau de serviciul meu. Maine se presupunea ca trebuia sa ma duc la servici deci nu ma puteam lipsi de ele. 

- Dosarele mele nu sunt aici?

- Ce dosare?

- De la birou Daniel! Mai degraba mi le aduceai pe alea de cat hainele!