Capitolul XIV

15.1K 671 31
                                    

  Lumina intra in incapere pe fereastra mare a dorimitorului. Nu deschideam ochii pentru ca ma simteam rasfatata. Simteam degetul lui Daniel cum se plimba pe spatele meu gol. Zambeam usor. I-am simtit buzele pe gat. Era o senzatie de placere atat de mare.  De cand m-am intors aici asa a decurs fiecare dimineata. Trezita de mangaierile si sarutarile lui, eram fericita. M-am intors usor catre barbatul ce statea in stanga mea. 

   Zambea, si o facea intr-un mod special. I-am dus o mana pe fata fina brazdata cu putina barba.  Avea ochii atat de frumosi. Imi doresc ca baiatul meu sa semene cu tatal lui. 

- Buna dimineata...

- Neata... am spus incet.

 Daniel s-a apropiat de mine lipindu-si buzele de ale mele. Eram atat de fericita cu el aici. Era micul nostru paradis. Stateam impreuna de o luna de zile si totul era, perfect. Nu ne certasem, Daniel era in fiecare seara acasa, venea cu trandafiri de fiecare data cand se intorcea din oras.

- De ce esti atat de vesel astazi?

- Nu stiu... Sunt doar vesel.

- Daniel.

- Ce? a spus acesta in timp ce s-a ridicat din pat.

  Ii puteam analiza corpul perfect conturat. Cum ma pricopsisem eu cu un asemenea iubit? Nu mai era sotul meu dar nici nu cred ca il voi mai lasa vreodata sa imi scape. M-am ridicat din pat cu cearceaful in jurul meu asemeni unei rochii. 

- Arati ca o mireasa...

- Nu e asa?

 Am zis in timp e am inceput sa fac piruete prin camera. Daniel s-a dus a deschis un sertar din care a scos un papion pe care si la pus la gat. Am inceput sa rad. S-a apropiat de mine lunadu-ma la dans:

- Orice mireasa trebuie sa aibe si un mire, nu?

- Si te oferi tu sa inteleg?

- Nu ti-ar place?

- Daca vii doar cu papionul si in boxeri la nunta, nu!

- As fi cel mai sexy mire din istoria nuntilor.

- Nu! Doar eu am dreptul sa ma bucur de acest peisaj...

  Nu am fost atenti dar usa s-a crapat usor. Barbara ne privea cu admiratie. Nu ne mai certase, ba chiar ne intelgeam foarte bine. Femeia aceasta nu era atat de scorpie pe cat parea. Avea bunatate in ea, avea ceva aparte care te facea sa iti dai seama ca este o femeie de pus la suflet:

- Mama! a spus Daniel ascuzandu-se in spatele meu.

 Barbara a inceput sa rada:

- Imi cer scuze ca va deranjez dar ar trebui sa coborati si sa luati micul dejun. Aveti treaba astazi...

- Avem? am intrebat.

 Barbara mi-a zambit si a iesit din camera. M-am intors catre Daniel care mi-a facut semn din cap ca nu stie la ce se referea mama sa. 

    In fine sa spunem ca il cred. M-am apropiat de sifonier pentru a ma putea imbraca., asta a facut si Daniel. Am tras pe mine o rochita de vara frumoasa care era de culoare galbena si era atat de vaporoasa. Parul mi l-am lasat pe spate. M-am apropiat de sotul meu pentru al putea ajuta sa isi inchida nasturi de la camasa:

- Te iubesc.

- Mai spune-o odata. am spus zambind.

- Nici de prea multe ori ca o sa te inveti.

- HA! 

 L-am impins de langa mine si am plecat. Am coborat in living unde Nina si Barbara asezau micul dejun. Fredonam un refren pe care il aveam in minte, eram fericita chiar daca nu aveam un motiv anume, doar eram fericita si plina de buna vointa.

Love and ObligationWhere stories live. Discover now