'' Beautiful monster ''

Capitolul 8

                                                     Capitolul 8

          Și dintr-o dată o apariția absolut mirifică își face apariția la intrarea sălii. Era o tânără domnișoară ce purta o rochie spectaculoasă de-un roșu regal având părul lăsat în bucle peste umeri. Lângă ea stătea chiar doamna Green și atunci că-a dat seama cine era ea, Brooke Green. A privit-o cum pășea elegant ca și cum călca în picioare lumea celor prezenți și în timp ce tot se apropia își permitea să o analizeze. Atunci și-a dat seama, a recunoscut-o în ciuda trecerii timpului, a ochilor ușor neclari, era totuși ea, cu pielea fină, cu părul brunet care acum era mai lung și cu privirea neschimbată totuși, era ea, Faith, persoana care a reușit să-i dea lumea peste cap.

             Stătea chiar la intrare și fără să facă vreun pas a îndrăznit să-și ridice privirea din pământ, la doar câțiva metri un bărbat îmbăcat într-un costum negru și-o cămașă albă, o privirea neîncetat. Nu putea să nu-l recunoască, exceptând faptul că s-a maturizat și-a devenit un bărbat în toată firea, unul de 28 de ani, el era la fel. Încă avea ochii ăia mari și căprui și părul brunet și răvășit. Și acum barba proaspăt crescută îi dă un aer de masculinitate. Cu toate astea era el, neschimbat și cu acea privire pătrunzătoare.

            A înaintat spre el împreună cu doamna Victoria zâmbind fiecărei persoane care o saluta. Cu cât se apropia mai mult cu atât ochii bărbatului deveneau mai insuportabili. Lângă el stătea o ea, o femeie înaltă cu o talie subțire și cu un păr blond. Purta o rochie până în pământ de culoare vișinie. Părea una din acele tinere dependente de un bărbat bogat. Cu cât o privea mai mult, cu atât putea vedea apropierea din cei doi. Ea și-a pus mâna pe pieptul lui, în timp ce el doar o privea pe tânăra fată care se apropia de ei.

- Bună seara!

            Frumoasa fată a salutat oamenii care se aflau în fața ei și atunci doamna din stânga tinerilor s-a uitat mai atentă pentru a se asigura dacă ce vede e și adevărat. Da, în fața ei stătea fata aceea pe care o cunoscuse acum vreo 7 ani, fosta iubită a fiului său, Alexander, fata pe care ea a înjosit-o și i-a călcat  în picioare demnitatea. Fata care acum stă în fața ei îmbrăcată într-o rochie scumpă de mii de euro și o atitudine demnă de-o femeie care are lumea la picioare.

- Faith! În numele lui Dumnezeu, tu ești!

            Anne a păși spre ea și a privit-o din cap până în picioare. Nu au fost niciodată prietene, deși ea era sora iubitului ei, erau doar două fete care se salutau doar din respect atunci când se vedeau, ba la cafenea, atunci când ea și Alexander pierdeau orele stând de vorbă sau când se înâlneau în diferite locuri publice, prin parcuri, mall. Nu că nu o suporta, doar că era genul ăla de fată răzgâiată, cu părinții plini de bani. Nu avea nimic în comun, nici măcar ea și propriul său frate.

- Bună seara, domnișoară Hill!

             Faith a răspuns și ochii frumoasei tinere s-au dilatat ușor. Nu o recunoștea, în felul ăsta, îmbrăcată cu o rochie scumpă și cu atitudinea asta ca și cum n-o cunoaște pe ea. Se știu și deși nu au fost prietene, nu-și purtau ranchiună sau poate ea o face din seara aia, când i-a permis mamei sale să o calce în picioare folosind cele mai dure arme, cuvintele.

- Faith!

              El a șoptit și în momentul în care și-a auzit numele din gura sa, a rupt contactul vizual cu Anne. S-a întors spre el și și-a făcut curaj să-l privească, din aproape pare mult mai schimbat decât la distanță. Nu-l poate citi, se simte ca o analfabetă, cât de ușor îi era pe vremuri când doar uitându-se la el, știa ce simțea sau ce voia, însă acum stă și-l privește, relizând că niciodată nu va mai fi în stare să-l citească cum o făcea cândva.

- Brooke Green, pentru voi sunt Brooke Green!

              Vocea ușor calmă se aude și tânăra blondă privește derutată neînțelegerea dintre femeia venită acum și membrii familiei sale. Nu o cunoaște, nu a mai văzut-o până acum deși e vestita Brooke Green, oricum are impresia ca membrii familiei sale o cunoșteau mai bine decât o nouă asociată a firmei.

- Cum ai ajuns tu aici, sărăntoaco?

               Femeia înaintată în vârstă vorbește arogant spre tânăra fată cu ochi verzi și-o privește cu scârbă. Doamna Victoria doar a dat negativ din cap, în timp ce Faith doar a zâmbit spre femeia plină de ranchiună, niciodată n-a plăcut-o deși a făcut tot posibilul să fie pe placul ei, asta era imposibil, n-avea bani ei, ai lor. Nu a suportat-o probabil de când Alexander a prezentat-o, nu i-a cunoscut tatăl ci doar mama, care de atunci nu a vrut-o decât departe de fiul ei.

- V-aș ruga să aveți grijă la vocabular, dacă nu vreți să ieșiți afară însoțită de bodyguarzi. Nu că m-ar deranja s-o fac chiar eu, dar credeți-mă, nu vă acord o importanță prea mare pentru a sta de vorbă cu dumneavoastră.

               Cuvintele amare au lovit din plin pieptul femeii și a privit-o mirată. Nu-i venea să creadă ce s-a ajuns, cum a ajuns ea. Și ce a reușit să spună.

- Deși ai o rochie scumpă și bani în cont, tot o sărăntoacă rămâi.

             Femeia atacă dură fata brunetă, iar ea doar zâmbește în colțul gurii. Voia să-i spună că-i sărăntoaca pe care fiul ei a iubit-o sau a mințit că a iubit-o, nici măcar ea nu mai știe cum este cu adevărat acest lucru. Au fost atâtea minciuni în viața ei, încât nici măcar nu mai este în stare să facă diferența dintre minciună și adevăr.

- Prefer să nu mă cobor la nivelul dumneavostră. Oricum ne vom vedea în cadrul firmei, va fi o plăcere să vă conduc spre ieșire.

            Ironia din glas a atins cote maxime și în acel moment un domn în toată firea se apropie zâmbind de ei. Dumnul Hill în ciuda familiei sale, e un om extraordinar. Nu a avut ocazia să-l cunoscă în timpul relației cu Alexander, era un om ocupat, preocupat de nevoile familiei sale. Dar din tot ce îi povestise Alexander, era un om minunat, un tată extraordinar și un soț perfect. Din tot ce-i povestise tânărul băiat, întotdeauna ea l-a văzut pe Alexander încercând să-și imite tatăl.

- Bună seara, doamnele mele! Domnișoară Brooke!

               Amabilul domnul i-a sărutat tinerei domnișoare și la fel a procedat și cu doamna Victoria. Și-a trecut brațul pe spatele soției sale și a ținut-o trâns lângă el. În tot acest timp, Alexander se gândea la scena pe care credea că nu o va vedea niciodata și anume confruntarea dintre mama sa și femeia pe care a iubit-o și-o va iubi probabil toată viața lui. N-o recunoaște, atitudinea ei i-a umbrit privirea, n-o mai vede cum o vedea cândva, schimbarea asta de atitudine l-a bulversat ușor.

- Mă bucur, domnișoară Green pentru că ne onorați cu prezența. Ne vedem la masă!

              Domnul cu părul brăzdat de câteva fire albe zâmbi, ca mai apoi să se retragă de braț cu soția lui la o masă din apropiere. Și-a mutat privirea din nou asupra lui și-a realizat că el nu și-a mutat privirea. Ochii lui o priveau instenți, deși în dreapta lui se afla frumoasa tânără blondă.

- Ce cauți aici, Faith?

             În cele din urmă el a vorbit și s-a apropiat de ea, ajungând acum față în față. Doamna Victoria s-a retras la masa de alături împreună cu Anne, în timp ce Chelsea stătea chiar la trei pași de cei doi. S-au privit în ochi după ani și ani, ca și cum ar avea atâtea să-și spună unul altuia. Ca și cum doar privindu-se în ochi și-ar vorbi, deoarece uneori nu ai nevoie de cuvinte pentru a spune ce simți.

- Sunt aici pentru a-ți da lumea peste cap.