13th Street

1. Eu și Asher am terminat-o pentru totdeauna

     1. Eu și Asher am terminat-o pentru totdeauna.

     Vineri, ai venit în sfârșit, gândesc, zâmbind ca și-o zănatică, iar Coco își dă ochii peste cap când își dă seama că, din nou, nu am fost atentă la ce mi-a îndrugat ea despre cum ne vom petrece vacanța de primăvară împreună. În seara aceasta se face prostia aia de foc de tabără și toată strada noastră participă, iar ea, ca și-n fiecare an, încearcă să mă convingă să merg. În fiecare an a reușit să mă convingă, folosind tot felul de argumente, câștigătorul fiind cel în care îmi spune despre ce fotografii grozave aș putea face. Îmi duc degetele la tâmple masând, înjurându-mă în gând pentru faptul că nu am mâncat de ieri din ceva vreme. Capul îmi vâjâie din cauza durerii și, din păcate, nu am în ghiozdan nici o pastilă pentru durere.

     — Doamne, Juli, nici nu ai zice că suntem abia la începutul lui aprilie. Sunt 24 de grade, gângurește fericită lângă mine.

     Sunt sprijinită de stâlp, iar ea se tot fâțâie prin fața mea, plină de energie. În oricare altă zi, aș fi la fel de fresh, dar nu azi. Azi-noapte nu am putut să dorm mai deloc din cauza gălăgiei pe care a făcut-o familia Masse. La începutul fiecărei vacanță de primăvară, organizează un grătar la care sunt invitați toți prietenii lor. Oamenii de pe strada noastră nu se supără pentru gălăgie, deoarece majoritatea copiilor lor se adună acolo. 13th Street, citesc în gând și strâng din dinți când revăd în minte scena care s-a petrecut aici în urmă cu o săptămână. Chipul inundat de ură al lui River mi se conturează pe retine și nici măcar nu mă clintesc când Coco mă prinde de braț și mă scutură.

     — Juli, la ce te tot gândești? mă prinde de bărbie și mă obligă să fiu atentă la ea.

     Clipesc, revenindu-mi din starea în care am intrat când văd în expresia ei puțină îngrijorare. Dar îmi pierde iar atenția, când peste drum de noi, ușa barului 13th Street, se deschide violent. River iese turbat, înjurând pe un ton ridicat. Cu o mână își ține telefonul la ureche, iar în cealaltă are placa de skate unicată. Și-a făcut-o cu mâinile lui, desenând singur fiecare desen de pe ea. Își pune placa pe jos, ținând-o în loc cu talpa piciorului stâng, începând să o miște în față și-n spate. Pare că nici nu își dă seama că-și mișcă piciorul. Urc cu privirea pe picioarele lui, apoi mă opresc în dreptul feței și îngheț când văd că ochii lui au făcut același lucru cu mine. Privirile ni se intersectează, și nu trebuie să fiu aproape de el ca să îmi dau seama că îi provoc repulsie.

     Ușa barului se deschide din nou, pe ea ieșind Kike, râzând cu gura până la urechi. Își trece un braț pe după umerii lui River, întrerupând contactul nostru vizual. Îmi amintesc să respir, dar pe când să trag o gură de aer mă înec când Kike mă zărește. Și nu asta e problema, ci faptul că-i dă drumul lui River și începe să treacă strada, îndreptându-se fix spre noi. Coco începe să se agite lângă mine și mi-aș dori ca ea să fie mai cerebrală, dar îmi amintesc că mereu când apare Kike unde este și ea, începe să se poarte ciudat. Pentru două secunde îmi las ochii să fugă înapoi la River și regret imediat. El s-a întors cu spatele la noi, vorbind în continuare la telefon.

     — Ce faci, Juli? îmi întorc privirea spre Kike când îi aud glasul cald, pe care l-am asociat mereu cu o zi însorită de vară.

     Zâmbetul lui este fermecător, venit la pachet cu o expresie senină. Are mâinile băgate în buzunarele jeanșilor de-un gri închis, balansându-se pe călcâie, înainte și înapoi. Părul negru care i-a crescut puțin în jumătatea de an care a trecut, este ținut sub control de-o bandană de aceeași culoare ca și a jeanșilor de pe el. Iar hanoracul de-un galben intens, dar plăcut ochilor, îi face ochii să pară inumani. Irisurile lui au culoarea ambrei, asemănători cu ochii unui linx.