Iartă iadul zeitate
E aici fără de tine.
De te-ai rătăci-n timp
Un moment tu sa fii prins
Să întâlnesc eternitatea.
M-a străpuns, ce liberatete
Când în tine m-am închis.
O să afli intr-o zi
Ca și atunci când ai mei ochi
De scântei vor fi uitați
Tragic o să ador
Ce din mine ai sculptat.
O să admir și bucățele
De suflet neexplorat,
Și cu ultima suflare
Numele tău va fi strigat.
Și că-n ziua morții mele
Trăiesc, oftând
Mai mult acum ca niciodată
Stiind ca-n palma vieții tale
Atârna cândva o soartă.
Cu ultimele torțe aprinse,
Ardeau visurile stinse.
Conturând inexistență,
ale tale gene-nchină
Sufletul ce prin esență
Piere astăzi în lumină.
