Volumul I: Până la sfârșit
Volumul II: Încearcă să supraviețuiești
Urmează finalul fericit - sau, cel puțin, asta și-a spus Harlow când a început studiile la Academia de Poliție. Cu un program încărcat și ocazii tot mai rare de a-l vedea pe bărbatul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI
Strâng între degete covrigul cu mac, privind atentă în față, la penitenciarul impunător care îmi așteaptă vizita. Adevărul e nu mi-e foame, dar Shane mi l-a cumpărat de dimineață, când s-a dus la cafenea. Nu am fost cu el, am stat mult prea mult să mă pregătesc. A profitat de timpul ăsta pentru a-și bea cafeaua în liniște – înainte ca orașul să se aglomereze, așa cum mi-a argumentat. La ora șapte, orașul încă doarme.
Nu am știut cum ar trebui să mă îmbrac, nu am avut prea multe opțiuni oricum. Mi-am luat o simplă pereche de blugi negri și un tricou alb, peste care mi-am pus o jachetă din fâș verde. Nimic special, însă bănuiesc că e mai bine așa. Nu vreau să par ceva ce nu sunt.
Portiera mașinii se deschide.
Shade bate de două ori cu palma în plafon.
— Haide, ne așteaptă.
Îmi ridic privirea.
Spre deosebire de mine, îmbrăcămintea lui spune multe despre cine e. Pe lângă faptul că poartă veșnicul costum negru, cămașa albă și cravata neagră, un badge pe care nu l-am mai văzut până acum îi atârnă pe piept, prins de sacou.
AGENT SPECIAL FBI Shade Voelkel
Poza din dreptul numelui nu pare recentă, are tunsoarea diferită. Dar fața îi e neschimbată, ceea ce înseamnă că nu e făcută de foarte multă vreme.
Las covrigul în bord și ies din mașină. Shade deschide portiera din spate pentru a scoate un carnețel negru, de care este agățat un pix. Mi le înmână. Nu-l întreb la ce îmi trebuie. Le strâng la piept.
Îmi face semn cu capul și-l urmez spre intrarea laterală a penitenciarului, păzită de doi polițiști. Unul pare ceva mai în vârstă, cu părul și barba căruntă, riduri proeminente sub ochi și în mijlocul frunții. Celălalt, bărbatul mai tânăr, pare să aibă în jur de 30 de ani. Nu e la fel de încruntat, dar trăsăturile faciale ascuțite cu siguranță îl fac să pară cel puțin la fel de impunător. Ambii bărbați ne salută printr-un gest al capului. Îi salutăm în aceeași manieră.
— Vă rog să mă urmați, ne spune polițistul mai în vârstă, deschizându-ne ușa.
— Notează orice ți se pare relevant, îmi indică Shade în șoaptă, lovind cu degetul în carnețelul pe care mi l-a înmânat mai devreme.
