Borderline

Tranziția

    Sunt om împlinit, o spun cu toată convingerea și nu ezit în a da răspunsul. Sincer, mi-a fost ușor, sau să parafrazez altfel, nu am conștientizat când le-am avut pe toate, deodată... Carieră, familie, faimă cu un scop predefinit de la bun început - bani. Toate se rezumă la bani, nu ai nimic fără bani.

     Poate că m-ați fi aruncat în pătura materialiștilor și puțin îmi pasă, încât termenul de ,,materialist" este într-o oarecare măsură definiția dată de cei ce nu au bani, mai exact și nu-mi este rușine să o zic, dată de săraci.

Eu nu sunt sărac, nici că v-oi fi vreodată!

     Da! categorizez pentru că așa este corect. Pot suna machiavelic cu tentă de marxism, dar lumea nu a fost creată egală și niciodată nu v-a fi, dovadă fiind Adam și Eva, nu Adam și Adam sau Eva și Eva. Poate radical exemplificarea, dar păturile sociale sunt menite a fi pături și nu o pătură.

    Nu aș putea niciodată să mă imaginez în colț de stradă cu mâna întinsă, oricât de lipsit de opțiuni, de uși închise, niciodată(!), omul este împărțit în două după natura lui, cei ce conduc și cei ce se vor conduși. Schimbul între cele două este catastrofic, încât poziția fiecăruia este dictată de la bun început.

    Eu, sunt unul ce conduc, decid spre un scop propus în numele altora. Așa mi-am construit cariera, așa am urcat pe scara conducerii unei Multinaționale Companii Aeriene numită BradAir. Cer a mi se arata respectul cuvenit poziție ocupate în BrandAir în vârful căreia mă situez și încerc să țintesc orice greșeală a persoanelor subordonate, de la cel mai mic agent până la cei din vârful piramidal și a nu le lăsa netaxate.

—Bună dimineață Domnule Director, mă întâmpină cu același zâmbet fals uriașul agent de pază într-o rutinară cordialitate. Un ins înalt și bine făcut, în jur de treizeci și' de ani cu o seriozitate sculptată pe chip ce inspiră doar încredere, iar dintre toți cei prezenți în lobby-ul clădirii BrandAir, pentru el parcă doar eu îmi fac intrarea în clădire.

    Înclin capul spre a răspunde agentului de pază când într-un nevăzut act, cafeaua unui tânăr își face transferul din paharul lui direct pe cămașa și pantalonii mei...

*

    Oricât aș încerca nu mă pot declara o persoană matinală, ba chiar opozantul dimineții, somnul fiind ca o amantă constantă în a-mi declara iubire prin vise și ale lor lumi noi necunoscute aducătoare de inimaginabile plot-uri, tranzitat în al meu univers unde nimeni nu are acces, părere sau comentariu. A mea lume.

    O recunosc, sunt un iubitor de vise, însă această iubire îmi transformă dimineața într-un tempo alarmant în care trebuie să fiu pe lângă treaz și îmbrăcat, aranjat, parfumat gata de muncă.

    Grea misiune, greu de îndeplinit și ca de obicei din fugă pe ușa, întotdeauna uit ba cardul de acces, ba cheile sertarelor biroului. Azi însă le iau pe amândouă, cât cafeaua cu încă zahăr pe fundul ceștii îmi ademenește simțurile și le trezește instant, având un nivel de amar ce după o gură înșfăcată cu poftă, amarul mult peste gusturile mele își face efectul.

    Atunci pot zice că mă trezesc cu adevăratele-a, ca și în această dimineață. Simt că sorții bat spre ironie și ca o contră a voinței mele, sunt pe punctul de a întârzia la rutinarul servici a presta o muncă de birou încastrat între două monitoare a diagnostica și rediagnostica aceleași rețele de securitate ale companiei BrandAir, însă astăzi sunt chemat la etajul 26 a impozantei clădiri BrandAir de 30 de etaje. Programare făcută la prima oră, bănuind ca unic motiv doar întârzierile mele repetate.