DESTINE IMPLETITE (publicată)

Capitolul 1

     În schimb, am ales să locuiesc cu cea care îmi era prietenă de când eram de-o șchioapă, cu toate că știam ce decurge din asta – haine împrăștiate peste tot, nopți albe și vizite nedorite. Totuși, părțile ei bune erau mult mai numeroase și o iubeam ca pe o soră, așa că am închiriat împreună o casă nu prea departe de campus.

     Am fost scoasă din gânduri de frâna puternică – menită să atragă privirile, bineînţeles – cu care prietena mea a oprit în dreptul unei vile superbe din care răsuna muzica. Întreaga stradă era plină de mașini, ceea ce îmi sugera că o să fie o mulțime de oameni. Și am fost tentată din nou să mă întorc acasă.

     Nu aș putea spune că am fost o adolescentă tipică. Da, îmi plăcea să am prieteni și să ies din când în când la un film sau în oraș cu ei, dar petrecerile nu m-au încântat niciodată prea mult. Preferam să stau acasă, în fața laptopului. Și prietenii mei petreceau ore întregi pe telefoane sau calculatoare, dar o făceau pe rețelele de socializare.

     Eu învățam să scriu programe de calculator.

     Primul program pe care l-am scris a fost, de fapt, ceva ușor. Îmi doream ceva care să mă ajute să îmi țin o evidență organizată a cărților din bibliotecă, așa că asta am făcut. L-am prezentat profesoarei mele de informatică, iar aceasta a fost impresionată. I-a chemat pe directorul și pe bibliotecara liceului și, înainte să îmi dau seama ce se întâmpla cu adevărat, am vândut primul meu program.

     A urmat apoi unul de gestionare a datelor unei bănci.Tata era director e bancă și l-am înnebunit cu întrebările, pentru că eu nu știam nimic despre ceea ce se întâmpla într-o bancă. Cu răbdare, mi-a explicat absolut tot, apoi mi-a spus ce și-ar dori să facă un asemenea program, de la interfața pe care lucra persoana de la ghișeu, până la securizarea datelor. Patronii băncii l-au cumpărat, implementându-l în toate sucursalele.

     Au urmat apoi alte și alte programe, contul meu din bancă având un sold frumușel la terminarea liceului.

     — Haide, Chelsea, m-a tras Gina de mână după ea într-un mod nu prea elegant, aștept cu nerăbdare să ți-l prezint pe Thomas. E... uau! Iar Mike e la fel și te așteaptă pe tine, mi-a zâmbit ea.

     Am oftat și am urmat-o, fără să fiu mirată de agitația ei. Gina era o blondă frumoasă și înaltă, genul de bombă sexy care întoarce capetele pe stradă, însă puțini din cei care o vedeau puteau să bănuiască că, dincolo de aparențe, avea o minte ascuțită ca un brici și un suflet extraordinar. Crescând cu ea, o cunoșteam ca nimeni altcineva și ne acceptam una alteia aproape orice.

     Aproape, fiindcă un singur lucru nu i-am permis să facă: să mă atragă în fuga ei continuă după petreceri și băieți. Uneori aveam impresia că singurul lucru pe care şi-l dorea în viață era să cunoască toată populaţia masculină a globului, deși se limita doar la flirturi nevinovate. Da, puteam spune că hobby-ul Ginei era flirtul, așa cum al meu erau calculatoarele și programele.

     Am intrat în vilă râzând, însă am fost oprite imediat. Un tip înalt și arătând într-adevăr foarte bine, și-a încercuit brațele în jurul Ginei, ridicând-o de la pământ într-o îmbrățișare de urs.

     —Tom, ea este prietena mea, Chelsea, a spus ea râzând din cauza primirii care i se făcuse.

     Deci el era renumitul Thomas! L-am privit curioasă doar pentru că Gina părea atât de încântată de el, însă modul în care m-a privit el pe mine m-a făcut să-mi treacă un fior pe șira spinării.

     Nici măcar nu s-a uitat la chipul meu, și-a început examinarea de la picioare, întârziind apoi pe sânii mei și arătându-mi într-un mod evident care erau prioritățile lui.