Iubita de un tiran

Capitolul 1

Încă o zi , încă o zi în care mă trezesc in aceeași lume secătuită de lumină și culoare, încă o zi în care tot vampiri sunt la putere.
După războiul dintre oameni și vampiri, totul s-a schimbat, din păcate vampiri au ajuns la conducere, noi oamenii pierzând lupta. De mica știam de existenta lor, îi știam precum "ființele fara milă", tata mă învățase că vampirii sunt niste monștri nedemni de încredere și iubire. Tata a luptat în război și a trecut viu prin el, însă după a fost ucis, mai bine zis trădat, trădat de propriul lui unchi. Unchiul lui era vampir însă deși era unul dintre sugătorii de sânge, tata avea încredere în el, credea că e de partea lui insa s-a înșelat. Unchiul lui, Cornelius, mi-a ucis tatăl fara să clipească, fara niciun regret, apoi a fost și el ucis de regele vampirilor.
Regele vampirilor, așa zis și ca Drake, nu a fost văzut de prea multe persoane, nu iese din castel, castel in care apropo, este imposibil sa intri, castelul este unul imens, împrejmuit de un gard din piatra care este aproape la fel de înalt cat castelul, gardul are la baza țepușe din lemn spintit in fiecare zi și pe gard se afla țepușe din stejar alb, stejar care arde pielea vampirului doar atingând-o.
Revenind la Drake, nimeni din oameni normali nu l-a văzut vreodată, se zice că are aproape 2000 de ani și că are mai multe puteri speciale decât ceilalți vampiri.
Eu sunt Mihaela, însă îmi place sa mi se spună "Mela", sunt o fata de 17 ani, fără stăpân. Tatăl meu a avut grijă că averea lui să mă protejeze măcar un timp după moartea lui, și asa a și fost. La fiecare licitație de noi hrănitori eu nu eram prezenta, așa am putut rămâne la distanta față de vampiri. Nu am văzut niciodată un vampir îndeaproape, nu am atins niciodată unul, însă nici nu îmi doresc. Mama mea se numește Lidia, este o femeie de 39 de ani care a făcut tot posibilul ca eu sa fiu fericită și în siguranță, îi datorez totul. Din păcate, mama este o hrănitoare, are un stăpân pe care este nevoită să îl slujească aproape zilnic. Deși încearcă să pară puternica in fata mea, suspinele ei din timpul nopții o dau de gol. A suferit mult după pierderea tatei, eu aveam doar 13 ani, nu înțelegeam multe, însă pentru mama a fost o adevărată palma de la viata, însă a reușit să mă creasca, Ba chiar mai mult de atât, nu doar că m-a crescut, însă m-a educat bine și mi-a oferit toată iubirea ei.
In afara de mama, îl mai am pe unchiul Luca, fratele tatei, el a avut grijă de mine și de mama după moartea tatei, este un tip dur, însă știu că tine la mine și se comportă dur cu mine doar că sa mă întărească.

Afara este însorit, deși suntem în octombrie și iarna e pe vine. Sunt trează de câteva minute ascultând cum mama mă strigă de jos încontinuu, însă deși știu că la un moment dat va veni sus sa mă trezească, tot incerc sa dorm.

- Mela vino te rog frumos odată!

O altă încercare de-a mamei de a mă trezi, însă eșuează. Aud pași apăsați pe scări îndreptandu-se spre camera mea. In mai puțin de un minut ușa camerei mele e deschisa iar mama apare în pragul ușii.

- Ai surzit?
- Din păcate nu mama. Spun zâmbind sarcastica.
- Este ora 10, cat mai ai de gând să dormi? Spune mama venind cu pași lenți spre patul meu.
- Care mai e rostul sa mă trezesc daca tot în lumea asta mă trezesc?

Mama oftează și se așează pe marginea patului meu. Îmi mângâie brațul precum doar o mama o poate face. Se uită la mine și zâmbește.

- Daca lumea e rea cu tine, tu nu trebuie sa ii ușurezi treabă puiule. Luptă, într-o zi, destinul îți va zâmbi. Spune încurajandu-ma.
- Mersi mama, aveam nevoie de o încurajare. Spun zâmbind și ridicându-ma in șezut.
- Mereu puiule, acum haide, vreau sa mergem pana in centru sa facem niste cumpărături. Spune ridicandu-se îndreptandu-se spre ușă.
- Bine mama.

Mama iese pe ușă lăsându-ma singură în cameră. Mă ridic îndreptandu-ma spre baie pentru a îmi face rutina zilnica. Din cauza vampirilor fiecare om trebuie sa urmeze o rutina foarte complexă, trebuie sa folosim nenumărate geluri, creme și parfumuri pentru a ne acoperi mirosul sângelui.
După ce îmi termin rutina zilnica mă îmbrac cu o pereche de blugi negri, un tricou lejer alb, mă incalt cu botinele mele cu țepi ( ironia sortii ), îmi iau jacheta neagra, mă parfumez și cobor jos in sufragerie.
Mama era la masa, asteptandu-ma cu mâncarea gata. După ce am mâncat, am ieșit cu mama pe ușă constatând că e destul de răcoare afara, chiar daca soarele bătea puternic.
Ne-am îndreptat spre centru pe jos, deoarece autobuzele nu mai mergeau, vampirii erau de parere că nu avem nevoie de mijloace de transport.
Ajunse în centru, ne îndreptăm spre piața de tarabe pentru a ne lua ce ne trebuie. In timp ce mama cumpăra produsele necesare pentru acasă, eu mă îndreptam spre taraba de bijuterii.

- Mela, draga, ai venit să îți cauți ceva nou?

Mă întorc în dreapta mea observand-o pe Mira, bătrânică de la care îmi cumpărăm bijuterii de obicei.

- Buna ziua, am venit să vad ce aveți nou. Spun zâmbindu-i batranicii.

Doamna se uită la mine și un zambet larg îi apăruse pe chip. Se apleacă și ridică de sub taraba o cutie desenata in negru cu foarte mulți trandafiri. Deschide cutia lăsându-ma sa mă uit la minunăția din ochii mei. Era un colier extrem de frumos și interesant. Lanțul era din argint iar că pandantiv avea o inima gigantica roșie că sângele.

- Este atat de frumos. Spun neluandu-mi ochii de la lănțișor.
- Și este doar al tau.

Doamna pune lănțișorul înapoi în cutie și îmi întinde cutia. Îmi comunica prețul și îl plătesc numaidecât. O salut politicos pe doamna Mira și plec căutând-o pe mama. O vad alaturi de un bărbat și mă apropii.

- Mama, eu sunt gata sa mergem acasă, mai ai nevoie de ceva de aici?

Mama și bărbatul respectiv își îndreaptă amândoi atenția spre mine. Mama pare îngrijorată, iar bărbatului îi apăru un rânjet puțin prea îndrăzneț pe chip. Il salut politicos el lundu-mi mana ducând-o spre buze, sarutand-o.

- Sa înțeleg că tu ești fiica Lidiei. Îmi pare bine. Spune bărbatul uitandu-se in ochii mei.
- Și mie. Spun simplu, neplacandu-mi prezenta bărbatului.
- Scumpo, el e Jack... Este stăpânul meu. Spune mama cu o voce puțin stinsă.

Imediat după ce am auzit cine este defapt acel bărbat, mi-am retras mana dintr-a lui. Era prima dată când aveam un vampir fix lângă mine. Vampiri de obicei nu prea ieșeau ziua, îi deranjau soarele, nu îi ardea însă când vine vorba de soare sunt puțin sensibili. Mă simțeam ciudat, deși știu că e vampir arata exact ca un om normal, însă știu că nu e. Vampiri pot părea normali, însă nu sunt, sunt ființe nemiloase și fără suflet, însă trebuie sa recunosc, totul te atrage la ei, înfățișarea, glasul, absolut tot este perfect la ei. Până și Jack arata bine, are un corp destul de bine făcut, ochi căprui pătrunzători și par șaten închis, are un zambet perfect care îți înmoaie sufletul, însă tata mi-a povestit că la cat de bine arata, atât de repede își poate schimba înfățișarea, devenind monștrii care sunt defapt.
Sunt trasa din gândurile mele de către mama, care mă pune in spatele ei, ea vorbind cu jack.

- Te rog, spune-i să ne mai dea timp. Il roagă mama pe Jack, aproape implorandu-l.
- Cat timp Lidia? Fata ta are deja 17 ani, nu se mai poate continua așa.
- Dar te rog, nu vreau sa o pierd. Glasul îi era aproape stins, aproape plângând.
- Am spus ceva Lidia. Diseară tu vei fi hrănitoarea mea la bal, ai grija sa o instruiești pe Mela cum saa aleagă corect, chiar daca cred că nu va fi nevoie. Spune Jack uitandu-se in gol, probabil gandindu-se la ceva.
- Ce vrei sa spui stăpâne..? Spune mama cu lacrimi in ochi.
- Veți afla mâine seară.

Jack pleacă de lângă noi, dispărând într-o secundă, folosindu-se de puterea lui. Mă uitam cu ochii mari, plini de lacrimi la mama începând să înțeleg despre ce era vorba.

- Voi deveni hrănitoare..?