Pe urmele lui David

Introduere

   Greseala... cand auzi acest cuvant te gandesti la ceva inocent, inconstient, facut fara rea vointa si care se poate indrepta. Insa unele greseli sunt mai mult de atat, acestea invelind sumbra dorinta de a face rau cuiva intentionat, razbunandu-te pe acea persoana. Bunica mereu imi spunea ca greselile se pot ierta daca ne caim si daca avem credinta in Dumnezeu. Nu sunt o persoana religioasa si nu am fost niciodata una, dar cred ca in spusele bunicii exista totusi un sambure de adevar.

Povestea mea incepe la unul dintre cele mai bune licee din oras,unde locuiam eu impreuna cu fratele meu.Locuiam impreuna cu el deoarece parintii nostrii locuiau intr-un mic satuc in apropierea orasului. Apartamentul unde locuiam era unul modest cu trei camere. Chiar daca locuiam impreuna cu fratele meu, noi nu eram asa apropiati, nu aveam o legatura stransa. El statea inchis in camera lui de cand venea de la facultate si pana a doua zi cand trebuia iar sa mearga la cursuri. Nu aveam nici curaj sa-l deranjez cand acesta era acasa, mereu daca voiam sa intru in camera lui se lasa cu cearta si cu tipete.

Drumul spre liceu era cel care ma mai linistea, diminetile de octombrie erau incantatoare, adoram aerul rece al diminetii si frunzele care usor usor se desprindeau de pe ramurile copacilor si aterizau lin pe pamantul rece si umed. Simteam ca toate grijile dispar, asta ma relaxa si-mi dadea un plus de optimism.

Ajungand la liceu, observ o aglomeratie infernala, multi parinti si bunici acaparand curtea scolii pentru as aduce copii la scoala. Imi fac loc prin multime pentru a ajunge cu bine la intrarea in scoala. Urcand pe scari, la etaj am dat de Andrei, colegul meu de banca si de Irina, iubita acestuia.

-Credeam ca nu mai ajungi, imi spune Andrei razand.

-Da , stiu, am intarziat putin

- Cam toata ora de filozofie, spune Andrei amuzat.

Ma duc in clasa si observ ca nu mai era aproape nimeni in clasa, erau doar trei colege care aveau o discutie aprinsa insa cand am intrat eu in incapere s-a lasat o liniste ca de mormant, toate trei fixandu-si privile asupra mea. Le-am salutat, ele au continuat sa ma priveasca pana m-am asezat la locul meu in banca fara a scoate vrun sunet, simteam cum ma urmaresc cu privirea. Dupa ce m am asezat in banca au inceput iar sa vorbeasca intre ele insa de data aceasta in soapta. Ok... asta este foarte dubios. Nu mai e mult si ajung si restu colegilor in clasa, toata lumea se uita la mine si nu intelegeam de ce...

- De ce se uita toti la mine?, il intreb pe Andrei care era atent la telefonul sau mobil.

- Se zvoneste prin scoala cum ca unii de la clasa vecina ar fii anchetati pentru trafic de droguri.

- Si ce legatura am eu cu toate astea?

- Pai ei au declarat ca il cunosc pe fratele tau si ca si el ar avea o anumita implicare, stai in aceasi casa cu el si nu stii nimic despre asta?

- NU!

Raspunsul meu a rasunat in toata clasa, privile fiind iar atintite asupra mea, de data aceasta si privirea profesoarei pe care nici nu o obsevasem ca intrase in clasa.

Dupa ora mi am luat ghiozdanul si m am asuns in anfiteatrul scolii, mi-am facut loc printre scaunde si m-am asezat in ultimul rand, uitandu ma in gol la scena. Toata scoala se uita dubios la mine, se asteapta sa fii stiut despre asta, cand... surpriza, eu nu stiam nimic.Ceea mai buna prietena a mea, Andreea deshide usile anfiteatrului, vazandu ma ascunsa printre scaune, inchide usa incet si vine spre mine.

- Ce s-a intamplat? ma intreaba ea in timp ce se aseaza langa mine

- N- ai auzit ce s-a intamplat? am intrebat o disperata

-Mba da..., spune ea uitandu-se trist la mine

Mi am scos din buzunar pachetul de tigari si mi am aprins una in speranta ca ma voi linistii. I-am dat si Andreei una iar in cateva minute in anfiteatru se putea simti mirosul fumului de tigara. Toti elevii se strang aici si fumeaza in pauze, sperand ca profesorii nu o sa-i prinda.

-Ma gandesc acum cum e la voi acasa, numai politie...,spune Andreea uitandu se in gol

Acasa, desigur..in acel moment am aruncat tigara si mi-am luat repede ghiozdanul de jos si am tras-o pe Andreea dupa mine.

-Elena, unde mergem? ma striga ea deoarece abia putea tine pasul.

-Acasa, politia trebuie sa fii ajuns, spun eu fugind spre statia de taxi

Cand taxiul a oprit in fata blocului, nici urma de politie. Poate.. or fii plecat deja? Sau poate fratele meu nu este suspectat de asa eva?

- L-ai lasat pe David acasa de dimineata?, spune Andreea in timp ce eu deshideam usa blocului

-Da...adica... dormea, i-am facut o cafea de dimineata, am batut la usa lui sa-i spun ca i-am facut o cafea dar nu mi-a raspuns, i-am spus eu in timp ce intram in scara blocului

-Esti sigura ca era acasa?, spune ea in timp ce-si tragea sufletul urcand pe scarile

-Nu l-am auzit plecand aseara,spun eu nesigura

Ajugand in fata usii, caut in ghiozdan cheile in timp ce Andreea gafaia din cauza efortului pe care-l depusese de a urca scarile. Intr-un final gasesc cheile si deschid usa apartamentului. Intram amandoua usor parca ne era frica sa nu ne auda cineva desi era casa mea. Inchidem usa si ne lasam ghiozdanele pe canapea si ne indreptam spre camera lui David. Pun mana usor pe clanta, ma uit speriata la Andreea si ea la mine, nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai se intampla, sa-mi suspectez propriul frate pentru asa ceva. Era el enervant si ma tot respingea dar asta se intampla de cand eram mici, nu era ceva nou. Am apasat pe clanta si deschid usa usor, Andreea fiind in spatele meu, n am mai intrat niciodata in camera lui fara sa-mi dea el voie.

Cand usa se deschide observ cum David.. a disparut..