Exilată pe Pământ - ||colaborare cu Mystic_number||

Prolog

Rochia mea alba prindea incetul cu incetul o culoare închisă, cenușie. Coronita de flori albe s-a ofilit deja, petalele ei căzând precum o ploaie trista de toamna... Șiroaie de lacrimi curgeau pe obrajii mei calzi neîncetat.

- Nu am făcut nimic! am strigat printre lacrimi.

- Nu mai minți! Ar trebui sa sti ca ingerii nu mint! Dar tu nu mai ești înger, îmi spune cu mânie în glas.

- Nu, te rog! Nu am făcut nimic! Nu vreau sa merg printre monștrii aceia! Nu am făcut nimic...

Lacrimile nu se mai opresc și cad în genunchi. Toată lumea mea se destramă.

- Fetițo, acolo îți vei ispăși pedeapsa, spune cu un glas parintesc. Arata ca un părinte ce își consolează copilul după ce făcuse o greșeală.

Însă, eu nu am făcut nimic. Sunt pedepsita pentru greșeala altcuiva. Se pare ca îngerii nu sunt asa de drepți precum se spune.

- Ști ceva, ma ridic eu furioasa și ma uit în ochii lui, mai bine ma duc acolo, decât sa mai petrec încă un minut aici! Voi sunteți mai răi decât Lucifer cu întreaga lui armata lui de demoni! Voi nu sunteți îngeri. Voi sunteți niște fățarnici încrezuți și orgolioși! Cu toții ați uitat ce înseamnă să fi înger! A fi înger nu înseamnă să porți mereu veșminte albe și sa insinuezi faptul ca esti perfect doar pentru că îl ajuți pe Creator în lupta cu Cel Rău. Nu! Cu toții sunteți niște prefăcuți! țip cât de tare mă țin plămânii.

Deodată, în spatele meu apare un portal. Un portal către o lume noua.

- Pleacă Evelyn, spune fără să mă privească.

De data asta am spus ce trebuia, iar el știe ca ăsta e adevărul. Cu toții s-au schimbat. Nu mai suntem ce eram odată.

Nepăsătoare, am sărit în portal fără măcar sa-mi iau la revedere de la cel pe care îl numeam tată. Nu merita nici măcar atât.

Hey!
Am început o noua colaborare cu o persoana minunata ca Mystic_number! Sper sa va placa, am muncit mult și sper sa avem un rezultat cât mai bun!
Coperta geniala a fost făcut de prietena mea @Ansidee! Îți mulțumesc enorm, e superba, iar tu ești foarte talentată!