Aventuri Prin Londra

Despre viața mea în Londra

Era o seară ploioasă, tocmai ce mă întorceam de la muncă. În timp ce picurii de ploaie de pe umblelă se scurg precum apa pe streșină, opresc la o cafenea la care sunt familiar de o vreme. Numele cafenelei Old Times îmi amintește mereu că în trecut oamenii veneau mereu cu câte un ziar, își savurau liniștiți cafeaua de dimineață și apoi își continuau activitatea. Însă, pentru mine, timpul petrecut aici este timpul meu personal, este momentul meu de liniște.
Mereu am susținut ideea că pe timp friguros și ploios cel mai bun loc în care să îți petreci timpul este la o cafea fierbinte, și o carte bună.
Mă rog, cel puțin așa este aici. Stilul Londonez te face să te atașezi de cafenele și de cărți. Ceva simplu, plăcut și relaxant. O deconectare de la lumea agitată și traficul excesiv.
Termin cafeaua, zâmbesc ca de fiecare dată când ies pentru a îmi exprima plăcerea.
Ajung acasă, îmi pun hainele umede pe unde apuc, fac un duș fierbinte pentru a îmi relaxa mușchii încordați după o zi lungă de muncă și mă odihnesc.
Așa se duce o seară, care după părerea mea este exact ceea ce trebuie pentru a încheia o zi obositoare.
Nu cu multă vreme în urmă, când am vizitat Sky Garden-ul, o clădire imensă, iar în vârf o grădină verde și mare, cu o panoramă la tot orașul-capitală în toată splendoarea lui, m-am gândit cât de mărunt este o persoană într-un loc așa de mare, și totuși câte poate să schimbe o persoană de una singură.
Hobby-ul meu de a-mi petrece serile în cafenele liniștit, citind și meditând probabil se trage din faptul că job-ul meu este de barman.
Lucrez în Tower of London, Palatul Londrei, un loc vechi, istoric, unde secole la rând au trăit regine, prințese și s-au întâmplat multe evenimente.
Fiind un loc care după atâtea războaie și-a menținut aspectul și valoarea istorică, este unul dintre cele mai vizitate locuri.
Tradiționalul ghid turistic londonez, îmbrăcat într-o mantie groasă, roșie, pălărie mare, la fel de roșie, cu stații de comunicare ca pe vremurile războaielor îți dau un aer de parcă sunt rupți din trecut. Însă chiar așa și este, acești oameni, vechi veterani de război prezintă locul pe un ton ridicat, auzit de toată lumea și mult superior.
Londra de asemenea este cunoscută și pentru transportul cu metroul. Iar acest lucru îmi aduce din nou niște amintiri care îmi tresar un zâmbet de amuzament pe buze. S-au întâmplat multe, și sunt sigur că vor mai urma.
Vechiul metro roșu, lung și bine structurat, stațiile imense, cu ceasurile mari tipic englezești, agitația de la metro și veșnicele cuvinte care nu mi le mai pot scoate din cap, precum Mind the Gap please!, îți oferă un aer tipic englezesc.
Într-o zi, auzisem un copil care își întreba mama: "- Mamă, trenul merge ca și o sanie, că nu are roți?"
În altă zi, mergând cu colegii spre casă, de la muncă, cu câte o bere și povestind despre viață și alte chestii, timpul zboară fără să îți dai seama.
Și cu siguranță, nelipsitele îmbrățișări sau săruturi de bun venit, sau pe curând care aduc lacrimi pe fețele oamenilor.
Câteodată prefer să mă plimb seara pe ulițele iluminate de felinarele gălbui, băncile maronii înconjurate de iarbă și lacurile din față, unde poți să observi cuplurile ținându-se de mână, sărutându-se și privind în depărtare. Bucurându-se în liniște de momentul lor împreună. Totodată, poți observa și persoane care sau pe bancă citind, ascultând muzică la căști, luând o gustare sau pur și simplu unele persoane care aleargă în aerul liber, precum o încălzire de seară.
Lumea aici variază, de la culori la nații. Însă un lucru pe care îl au toți în comun sunt bunele maniere. Nu contează cine ești, ce culoare ai sau de unde vi, aici, lumea te respectă și te văd că pe orice altă persoană. Politicoși, răspund la orice întrebare și îți oferă cu drag ajutorul în caz că te-ai rătăcit. Iar asta a fost o obișnuință pentru mine în primele luni aici.
Cu dorința de a explora locurile și a mă obișnui aici, mă aventuram mereu, până când priveam în jur și habar nu aveam unde eram. Iar atunci, opream fiecare persoană de pe stradă să îi întreb cum pot ajunge la punctul x.
Acum, după ce am vizitat o mare parte a Londrei, mi-am dat seama că au o cultură bogată, încurajând lumea să își petreacă timpul făcând fel și fel de activități precum turul unor muzee, parcuri, plimbări cu bicicleta, spectacole în aer liber și multe altele, gratuit. Acest lucru făcând persoanele să își acorde mai mult timp pentru ei înșiși, deconectați de la probleme și muncă. Iar asta se poate citi pe expresia persoanelor. Acea expresie fără griji, liniștită, sigură, o expresie plăcută pentru oricine.
Acum puțină vreme am aplicat pentru admiterea la o Universitate, care urma să îmi ofere o sumă destul de importantă de bani ca și sprijin pentru a putea să îmi desfășor activitățile de studiu fără probleme și griji. Pentru mine a fost ceva nou auzit. Mai știam de facultăți unde nu trebuie să plătești dacă ai niște note suficient de mari din liceu, însă sprijinul financiar pe care ți-l oferă se datorează faptului că încurajează tinerii să studieze, să învețe meserii și posturi pentru viitor, în așa fel încât țara să se dezvolte în continuu.
Am început să mă pregătesc pentru examenele de admitere care nu sunt deloc ușoare, mai ales în domeniul pe care l-am ales, Bussiness Management. Am ales acest domeniu cu dorința ca după ce termin Universitatea, cu niște bani strânși să îmi pot deschide propria afacere. Însă, nu este ușor deloc. Muncind în același timp și pregătindu-mă pentru examene, timpul meu este pe deplin încărcat, însă asta nu mă oprește din a îmi acorda și timpul meu liber bine meritat.
Trecuse vremea, învățând zilnic chestii noi, era duminică seara. Mă relaxez, mă uit la un film, fac o plimbare, beau un ceai iar în cele din urmă mă pun la somn.
Dintr-o dată sună alarma, ora 7:25 dimineața, luni. Îmi deschid ușor ochii, amețit și somnoros, prima mea zi de Universitate a sosit.