Viața Amayei era simplă și obișnuită până când, într-o noapte, întâlnește un tip plin de sânge în mijlocului drumului.
Viața ei ia o întorsătură uriașă când află că tot ce știa despre lumea în care trăiește este o minciună.
Fără s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A trecut o săptămână de când tipul ciudat a dispărut și tot de atunci eu mi-am văzut de viață, însă nu fără să mă gandesc la tot s-a întâmplat. Felul ciudat în care a dispărut... Acum poate fi mort pe undeva, înghețat. Mi se strâng degetele pe ceașca fierbinte de ceai la acest gând.
Oare ar fi trebuit să chem poliția? Sau să chem salvarea atunci când l-am găsit?
Astea sunt doar câteva exemple de întrebări care-mi bântuie gândurile de atunci, din dimineața în care m-am trezit și nu l-am găsit niciunde. Pe o parte vinovăție, pe de altă parte frică și îndoială. Îndoială că ceea ce s-a petrecut este adevărat și nu este doar o închipuire de a mea.
Paige își ridică ochii din telefon și îmi dă un vârf de cismă în gambă.
― Au! exclam, privind-o acuzator.
― Tu ai auzit ce-ți spuneam sau îmi răcesc gura de pomană?
Am clipit mărunt, neavând habar despre ce a turuit ea de câteva minute.
― Îți spuneam că Edward se va întoarce acasă peste două zile, repetă din nou. Unde ție capul? întreabă, lăsăndu-și părul galben să alunece pe masă când se aplecă spre mine să mă tragă de părul meu șaten închis. Vorbesc singură de ceva timp și nu este prea distractiv.
― Scuză-mă! Și da, știu că vine peste două zile, dar nu mă interesează, o asigur strâmbând din nas.
― Hm, face ridicând din sprâncenele maro. Dacă tu zici.
― Da, chiar asta spun.
Se uită la mine, iar din privire îmi dau seama că nu mă crede nici cât o boabă de strugure. Una tare mititică.
― Ei bine, draga mea prietenă, el spune că abia așteaptă să te vadă. Este sigur că-i vei mai da o șansă, anunță rânjind.
Scot limba la ea, ofensată că Paige ține legătura cu cel care mai avea puțin și-mi devenea iubit. Dacă nu aflam că filtrează și cu alte fete poate că acum îmi era iubit, dar Slavă Domnului, am aflat la timp. De fapt, pot zice că l-am prins la timp.
Abandonează subiectul când vede un băiat drăguț intrănd în cafenea, genul acela timid și cam tocilar. Zâmbesc privind-o cum îl stoarce din priviri, comparându-mă cu ea. Dacă ea este blondă, ei bine, eu am părul mai închis la culoare, un fel de șaten spre castaniu, la soare îndreptându-se spre un roșcat. Amândouă avem ochii albaștri, însă ai mei bat puțin spre verde. Nasul meu este puțin în vânt, nu mult. Al ei este mic și simpatic. Ea este frumoasă, eu sunt... comună, presupun că este cuvântul corect.
