Dictionarul Sexului Fara Obligatii

A: Adevărul

Cică noi oamenii vrem să ştim adevărul în relaţii: dacă ne iubeşte, dacă vrea ceva serios, pe termen lung, dacă ne vorbeşte pe la spate şi mai ales, dacă şi când ne-a minţit. De multe ori, adevărul ne stă în faţa ochilor, simplu şi nealterat. Nu ne vine să credem, ceea ce vedem şi înţelegem ne doare, aşa că, suferinzi, scormonim mai departe. Nu poate fi aşa, ne gândim, prost bineînţeles, trebuie să fie ceva mai mult. Căutăm singuri zaharină şi miere şi le punem în cupa amară a adevărului. Mai exact, nu e vorba despre faptul că umbla cu două în acelaşi timp, ci despre sacrificiul pe care îl face pentru câinele mult-iubit. Căţelul avea nevoie de mai mult spaţiu decât îi puteai oferi tu, aşa că a ales-o pe cealaltă. Dintr-o curvă de om care ne-a păcălit ca pe ultimele proaste, sub nasul cunoscuţilor, ca să fie totul şi mai umilitor, scoatem un adevăr alternativ, mai puţin dureros: el s-a sacrificat pentru binele căţelului. A ales-o pe cea cu curte mai mare.

Adevărul gol-goluţ nu-l vei auzi niciodată spus în clar, pe înţeles. Pentru că sună naşpa chestii de genul: nu te place mama, eşti plictisitoare, nu semeni cu mama, mă controlezi pe mine, mascul liber şi independent, eşti prea săracă, prea bătrână, n-am ce distruge la tine, nu mă provoci cu nimic, eşti păzită de oameni puternici şi la o adică, dacă-ţi dau una peste bot s-ar putea să mi-o iau, nu-mi place de tine. Sau: eşti prea tânără, prea greu de îmbrobodit, ai prietene mai mişto ca tine şi nu vreau să-mi ratez şansele cu ele, nu faci parte dintr-un mediu interesant pentru mine, nu m-a obligat nimeni să mă cuplez cu tine, voiam ceva uşor dar ai vorbit prea mult, te-am scos în oraş doar ca să fiu observat şi să întâlnesc ceva mai bun, etc, etc, etc.

Să nu fim trişti. Adevărul este totodată amuzant, după ce înveţi să fi oleacă nesimţită. Bărbaţii sunt nişte prelungiri ale mămicilor lor, aşa că ori îşi vor alege o femeie care să semene cu aceasta, ori vor face ce le spune mami. Indiferent de vârstă! Şi asta da, e foarte amuzant. Imaginaţi-vă un bărbat bine, distant, un dur, care se pleacă în faţa unei babe cocârjate de 1.60 metri. Că nu eşti tu acea femeie în faţa căreia să se plece voinţa lui, nu e bai, dacă ştii să apreciezi spectacolul.

Un alt adevăr este că bărbaţilor le plac poveştile cu mistere, surprize şi umor sau dramă, depinde de orientarea mentală a dobitocului (spus în sens tandru). Aşa că te poţi juca cu mintea lui mult timp, căci el va crede că mami îi spune o poveste seara înainte de culcare, ca să adoarmă bine. Asta bineînţeles dacă eşti genul căreia îi place să spună poveşti fără să aştepte ceva concret. De multe ori, un bărbat dur, care aruncă cu obiecte prin casă, este doar un băieţel de grădiniţă căruia nu-i place finalul poveştii. Iar cel care te mai atinge tare, lăsând semne pe corp şi în suflet, e doar un şcolar care se împinge în pauze cu colegii de clasă, de plictiseală. El nu ţine cont că e dit-a-mai malacul care te poate răni serios, iar tu poţi înlocui pistolul cu apă cu unul cu electroşocuri, poate-i vine mintea la cap. Vezi că adevărul poate fi amuzant?

Iar relaţiile fără obligaţii sunt cele mai sincere şi amuzante dintre relaţii. Bărbaţii sunt foarte sinceri când cred că primesc ceva fără mare bătaie de cap. Iar sexuleţul free-style, în afara unei relaţii oficiale, îndelung dezbătută de toate babele din sat, îi calmează şi relaxează. Atunci afli că de fapt sunt însuraţi dar nefericiţi, că nevestele sunt nişte animale cu pretenţii, că fosta practica sexul anal şi nu avea floci inghinali deloc, că mă-sa e paralizată la pat şi el nu dă doi bani pe ea, că vecina ta e alcoolică şi diabetică, că fetişoara tânără cu care are o relaţie nu-l prea satisface în pat, că fosta nevastă sau prietenă a spus tuturor că nici el nu e prea armăsar în pat, că unele îi mint în ce priveşte dimensiunile spectaculoase ale organului masculin, că unii din ei fac sex singuri, penetrându-şi partenera în somn, că tare s-ar da la mama iubitei şi tot aşa. Ceea ce, dacă nu te implică, este un prilej de amuzament (interior, bineînţeles) de neratat.

Să nu credeţi nicio secundă că ce aflaţi de la bărbaţi în timpul unei relaţii fără obligaţii este adevărat. Dacă ai văzut cu ochii tăi că mami îi taie unghiile la 30 de ani, da, e adevărat. Şi irelevant, ca orice adevăr. Ce este mult mai interesant decât adevărul sunt trăirile lor interioare, motivaţiile, felul în care societatea îi va determina finalmente să facă ce trebuie, nu ce şi-ar dori. Felul în care ascund ce-i doare cu adevărat doar ca să fie acceptaţi social şi să nu moară de foame, singuri, fără urmaşi, fără glorie, fără demnitate.

Cel mai nasol este când eşti serioasă şi pui osul la treabă ca să fie bine. Şi când le crezi minciunile. Nu uita că au fost crescuţi de o femeie, deci au nevoie să fie minţiţi şi manipulaţi pentru a-şi face temele. Şi recompensaţi atunci când merită. Chestiile alea siropoase cu bărbatul care se îndrăgosteşte lulea, salvează femeia dintr-o situaţie dificilă, o iubeşte romantic cu flori şi ciocolată, e o mare minciună. Prima femeie pe care orice bărbat a cunoscut-o vreodată e mă-sa. Ce a văzut la mami este: faptul că îl îngrijeşte, se preocupă de educarea lui, munceşte în casă, sau dimpotrivă, că bea mult, umblă din floare în floare, face copii cu bărbaţi diferiţi, merge la biserică sau se ţine de petreceri. Aşadar, înainte să confunzi o relaţie serioasă cu una fără obligaţii, numără în gând câte rude şi câţi prieteni cunoşti. De-ai lui, logic, nu de-ai tăi. Îţi plac? Relaţia e serioasă, căci prietenii şi familia îl definesc. Nu-ţi plac sau îţi sunt indiferenţi sau mai rău, nici nu-i cunoşti? E relaţie fără obligaţii.

Dacă domnul nu are ce primi de la o femeie, nu va sta decât la popas, ca la hotel. Va avea nevoie de ce-i lipseşte: bani, locuinţă, copii, siguranţă emoţională, distracţie, o victimă sigură, o pătură socială care îi convine, sex, discuţii, etc. Cei cinstiţi vor plăti pentru ceea ce primesc. Ceilalţi vor minţi, aburi, vrăji. Dar adevărul este că nicio relaţie nu este echitabilă, chiar dacă există recompense şi oricât de semnificative ar fi acestea.

De fapt, minciuni există în orice relaţie, iar cei cu bani aburesc mai mult decât cei săraci, pentru că au cu ce, vor multe de la viaţă şi toate costă. Unii masculi vor spune clar că nu vor o relaţie. Alţii, că nu vor obligaţii. Unii vor menţiona existenţa unei foste prietene cu care discută. Alţii, o fostă soţie despre care nu mai ştiu nimic, dar îi trimit drept cadou rochiile tale. Orice vorbuliţă trebuie luată în seamă şi memorată, nu pentru că ar conţine adevărul, ci pentru a fi comparată cu fapta şi a deduce procentul în care animalul vorbeşte despre tine. Dacă bate câmpii pe orice subiect în afară de persoana ta, adevărul este că nu e bun nici măcar pentru un schimb de idei. În niciun caz pentru o relaţie serioasă, bazată pe dorinţa de a te cunoaşte, de a convieţui cu tine, de a merge împreună mai departe din pură plăcere a companiei.

Vorbeşte despre rude, familie, dificultăţi, afaceri, bani, şcoli, idei şi teorii, numai despre tine nu? Ascultă, învaţă şi nu pune botul la vrăjeală. De fapt, omul îţi spune, subtil, că persoana ta nu îl interesează, că eşti un fel de auditoriu fără chip şi sentimente. Dacă poate să obţină ceva de pe urma ta însă, o va face fără regrete.

Ca să nu fiu nedreaptă, trebuie să spun că prieteniile dintre femei sunt uneori şi mai urâte decât relaţiile fără obligaţii între persoane care au făcut sexuleţ. Dacă în relaţiile fără obligaţii există şi beneficii, gen alinarea singurătăţii, aflarea de bârfe proaspete, sexuleţul în sine, relaţiile între femei sunt strict de aparenţă. Femeile se impun între ele exact ca într-o haită, îşi dispută feminitatea, puterea financiară, relaţiile de prietenie, aptitudinile. Contează mult pentru ele cine cu cine se joacă, cine are cele mai frumoase rochiţe, cine este mai apreciată la şcoală/job/relaţie/căsnicie. În plus, un simplu schimb de replici te face prietena lor, care trebuie să le fie fidelă, să le spună noutăţi, să le găsească un iubit, să le accepte ajutorul, prezenţa în intimitate. Sunt utile până se mărită şi fac copii, după care dispar în ceaţa vieţii.