*scuze pentru greșeli, fac 2 lucruri concomitent)) btw da te iubesc maia nu s supărată pe tn nuj dc crezi asta*
A trecut o săptămână deja. Era undeva pe la ora 7 de seară, iar eu cu Jason ne jucam ceva pe telefon. După ce el câștigă, incepe sa țopăie fericit. Incep sa râd, iar el imi scoate limba și se ranjeste.
-Sterge-ți zâmbetul ala de pe față, dulceață, spun si imi trag o pernă sub cap.
-Voi câștiga si de data asta, zice mândru, iar eu imi dau ochii peste cap.
Incepem jocul, dar suntem deranjați de sonerie.
-Reincepem jocul, pufnește si se ridică din pat.
Il urmez curios si ma rezem de perete, Jason deschizând ușa.
Tusesc apăsat cand ii vad pe părinții mei.
Ei nici nu se obosesc sa ma salute si isi trec privirea prin apartament. Respir greoi.
-De ce ați venit? Intreb brusc si imi imi arcuiesc o sprânceana.
-Ne gândeam ca poate ti-au venit mintile la cap, imi raspunde tata rece.
-Clar, pufnesc.
-Dragule, nu trebuie să îți fie frică. Sunt multe fete, vei gasi una pe placul tău, spune mama si zâmbește încurajator.
-Nu, zic direct.
-Chiar ai de gând să îți lași familia pentru ceva pentru moment? Vei realiza tu singur mai tarziu cat de gresit este. Însă va fi prea târziu!
-Nu imi pasă, tata. Nu sunt eu cel care renunță. Voi nu mă acceptați.
-Am incercat! Exclamă indignat. Dar tu nu vrei la psiholog, ti-se pare ca e normal.
-Pai este, reproșa Jason.
Tata il fulgeră repede cu privirea.
-Nu te băga si tu. Dacă află taica-tu cum locuiti voi aici, pff...
-Spune-tii, nu ma intereseaza, maraie nervos satenul.
Imi asez o mână pe umărul lui.
-De ce tot te bagi in viata altora si incerci sa ii schimbi? Nu poti sa ii accepti pur si simplu? Il intreb frustrat.
-Ești doar un copil, faci greșeli. Incerc doar sa te duc pe calea cea dreaptă, Ryan!
-Am 19 ani, stiu sa iau si singur decizii.
-Se pare ca nu. Este extrem de matur sa fugi de acasă.
-Pentru ca alta solutie nu imi oferi. Ce sa fac, sa trag de timp? Oricum nu ma vei accepta oricum.
-Ryan, trezeste-te la realitate, ma implora mama.
-Asta e realitatea mea.
-Vrei sa fii special? Sa iti atrag atenția? Nu esti mai destept daca te prefaci atras de bărbați. Unui bărbat ii sta in fire sa fie atras de femei, nu poti schimba asta, mârâie tata.
-Doamne, treziti-va voi la realitate. A apus demult secolul 15! Nu mai sunt vremurile alea cand femeia se supunea bărbatului.
Tata pufnește nervos. Imi arunc privirea fugar spre Jason, care se simțea stânjenit sa faca parte din toata cearta asta. Imi parea rau, dar el putea la fel de bine sa plece sus. Oricum apreciam ca încerca să ma susțină.
-Vrei sa pierzi totul doar pentru o prostie? Zice tata cu un ton usor mai jos.
-Daca pentru tine adevăratul eu este o prostie, atunci da.
-Nu esti tu cel adevărat, spune mama iritată.
-Oh, ba da. Este prima data cand sunt eu cu adevărat.
Ma întorc si dintr-un impuls de moment, imi unesc buzele cu ale lui Jason. El tresări, dar presupun ca înțelese intențiile mele, deoarece nu se mișcă.
Il aud pe tata cu maraie nervos "esti doar o rușine" si trânti usa cu putere.
Imi dezlipesc buzele de ale satenului, respirând usor mai sacadat.
-S-scuze, ma bâlbâi. Am vrut doar sa il enervez pe tata, incerc sa ma justific.
Dar nu puteam nega ca ar repeta asta de sute ori. Imi mușc buza si incerc sa ma abțin să nu repet scena. Acum nu mai aveam un motiv.
-Am înțeles, spune si zâmbește forțat. E ok.
-Fix ok este, murmur.
-Ești bine? Stai calm, vor înțelege cândva.
-Tot ce vreau acum este o beție bună, chicotesc stânjenit.
El zâmbi și isi trecuse mâna prin parul meu.
-Atunci dorința ta e lege.
~
Ne aflăm în taxi. După o raită buna prin club si cateva sticle goale, comandasem cumva un taxi inapoi si reușisem să ne urcam in el. Norocul nostru ca taximetristul ne cunoștea, altfel dracu stie cum as fi nimerit adresa.
-Tsk, Jason, maine du-te direct la America si sarut-o, vin eu cu un plan genial de al meu.
-Nahh, spune si se rezema de umărul meu. Oricum care e problema ta?
-Ești prost, chicotesc sughitind. E liberă acum, ai șansa.
-Ești beat, mormăie el.
-Tu ai băut mai mult decat mine.
-Nu știu dacă sunt pregătit să fac primul pas. Dacă mă refuza? Intreaba încercând să lege propoziția cat mai coerent.
-Dacă nu încerci, nu vei afla.
-Dacă nu vom mai fi prieteni-
-Nu știu. Dar ma ai pe mine.
El mai spuse ceva incoerent, dar ori eram eu prea beat sa inteleg, ori el prea beat sa vorbeasca normal.
-Ati ajuns, se aude vocea șoferului.
Il plătesc si cobor din taxi. Il apuc pe saten de mână și il scot si pe el.
In mintea mea acum se derula doar imaginea sarutului. Pe moment nu ma impresionase atat de mult sărutul, dar acum voiam un replay si cred ca nici Dumnezeu nu ma putea opri in momentul ăsta.
Ajungând în casă, il lipesc pe saten de ușă.
-Știi care e problema mea? Ma apropii de urechea lui, șoptind.
-Care? Întreabă înghițind în sec.
-Mă cam exciti al dracului de mult, ii spun inainte sa imi unesc buzele cu ale lui.
Imi duc genunchiul, între picioarele lui, el gemand gutural. Cobor cu buzele spre linia maxilarului.
El isi trece degetele prin parul meu.
Il apuc de fund, obligandu-i picioarele sa se impleteasca in jurul meu.
Jason isi coboară degetele spre cămașa mea, descheind fiecare nastur. Isi trece degetul arătător peste fiecare zonă dezgolită, pana ajungem in camera lui.
Il arunc in pat, aruncând cămașa de pe mine.
Ii deschei si lui nasturii, sarutand fiecare coltisor de piele, pana ajung la cureaua lui.
Ma urc spre fața lui, apoi il sarut apasat pe gat. Il mușc, satenul scapand un geamat scurt. Cu o mână ii deschei cureaua.
El imi șoptește numele, apoi ma sărută lung pe buze. Isi unește limba cu a mea si se întoarce, ajungând deasupra mea.
~
(Vă stric distracția hihi)) as vrea sa zic ca nu sunt buna la scris chestii de genul, dar defapt vreau doar sa par inocentă in continuare)
~
Dimineața se face prezenta cu o durere de cap apăsată. Deși voiam să mai dorm, nu puteam.
Ma întorc pe partea cealaltă a patului. Imi deschid ochii si imi atrage atenția pielea dezgolită a satenului.
Cateva flashback-uri de ieri apar precum niste fulgere in minte.
Ma ridic brusc in fund.
Nu, nu, nu. Nu poate fi real.
Întorcându-mi privirea spre saten care dormea bine merci, simteam cum vinovăția devenea tot mai reală.
Am facut o prostie.
Imi lipesc palmele de față, maraind. Nu trebuia sa se întâmple așa. Eram amândoi beti.
O sa ma urască.
Si nu o sa ma iert niciodată. La dracu, el nici macar nu este gay. O place pe America si incearca sa ma suporte pe mine doar pentru ca suntem prieteni din copilărie.
La naiba.
La naiba.
La naiba.
Idiotul de Ryan si apucăturile lui de animal in călduri.
La naiba.
Nici un prim sărut normal nu am avut. Si probabil la cat de beat am fost, am fost si un animal sălbatic in pat.
Vinovăția deja durea mai tare decat durerea de cap.
In momentul asta as vrea sa ma bag in pământ și sa nu ma găsească nimeni. Absolut nimeni.
Jason se va trezi. Isi va aminti ce a fost noaptea. Va plânge. Va spune ca a avut incredere in mine. Va spune ca m-am folosit de el.
Eu am vrut sa bem.
Eu am vrut sa ne întoarcem atunci acasă.
Eu l-am lipit de ușă și am început totul.
El era doar beat.
Cobor din pat, încercând să îmi recapat echilibrul. Cu pasi lenți imi strang hainele de pe jos si ies din cameră.
Ma simteam precum ultimul idiot. O sa ma urască mereu si nu o sa ma ierte niciodată. Sunt un idiot. Distrug totul. Ca întotdeauna.
Ajungând în camera mea, ma imbrac repede cu ce apuc.
Părinții ma urăsc. Jason nu mai are mult până se va trezi si o va face și el. Iar eu sunt singur.
Imi impachetez repede lucrurile. Nu aveam destul de multe, deoarece inca nici nu reușisem prea bine sa le despachetez.
Simțeam un gol imens in stomac. Ma simteam atat de vinovat.
Ma întorc spre birou si scriu repede ceva. Notez un "să nu ma urăști. Ryan." pe spatele scrisorii si o las pe birou.
Iau bagajul si cobor scările in liniște. Nu aveam chef sa se trezească. Nu voiam sa ii vad fața dezamăgita. Nu voiam sa se uite dezgustat la mine. Nu voiam sa il vad plangand. Nu voiam să il vad cum tipa la mine ca a avut încredere în mine.
Deoarece, cu fiecare secundă, imi pierdeam singur propria incredere.
Cateva lacrimi amenințau periculos să iasă, dar clipesc apăsat si des.
Ies afară din casă si fac semn primului taxiu. Il iau si fără să mă gândesc de două ori, spun sa ma duca la aeroport.
Și arunc o ultimă privire spre casă.
Il vad pe el la fereastră.
S-a trezit, iar eu am inceput a plânge.
Poate aici era finalul.
