-Am sa ma pierd, spune satenul privind toată mulțimea.
Chicotesc.
-Niciodată nu am crezut ca sunt atat de multi oameni la actorie, il informez si ma asez pe scaun.
Imi scot telefonul din buzunar, însă nu reusesc nici sa il deschid, încât isi face apariția directoarea.
-Ati citit scenariul? Intreaba femeia zâmbind plăcut.
Dau pozitiv din cap.
-L-am răsfoit si ne-am uitat mai atent peste rolurile noastre.
-Povestea scenariului este un pic mai complexă. Se bazează pe 2 povești de dragoste. Însă tu vei fi in prima, iar tu in a doua. Au puțină legătură, însă nu ve-ti interveni nici unul in cealalta parte din poveste, ne explică ea.
-In fine, vom intelege mai bine la repetiții.
-Momentan așează scena, apoi trec ei, veni un tânăr și ne spune in particular, adresandu-se in mod special directoarei.
Ne lasă singuri, în timp ce recitesc părțile mele.
-Am un vag déjà-vu, zice Jason in timp ce răsfoiește scenariul.
Se rezema de spatele meu, privind plictisit cuvintele de pe hârtie.
-De ce? Il intreb plictisit.
-Bună intrebare.
-Ryan, pe scenă! Fusesem interupti de o voce care ma striga.
Jason imi ură un "succes" scurt inainte de a ma urca pe scenă.
Luminile imi băteau direct in fața, însă reusesc totusi sa vad ceva.
-Scena 1! Repeta fata care ma strigase mai devreme.
In intreaga sală, care era un sfert plină doar cu actori si cativa prieteni de-ai lor, se făcuse liniște. Se aud o pereche de pantofi venind spre mine, iar lumina deveni mai putin puternică. In sfarsit.
Scot o țigară din buzunar, prefacandu-ma ca as fuma.
-Domnule, începuse fata din fața mea. Au venit cele 3 fete care sunt inaintate spre casatorie. Doriți să le vedeți? Intreaba ea.
Nu puteam nega ca juca excelent. Avea un aer măgulitor si aproape ma simteam complexat ca eu eram praf la actorie. Aproape.
-Aduceti-le, ii răspund plictisit, lăsând țigara pe masă, apoi asezandu-ma in fotoliu.
Imi pun scenariul in poală, deoarece inca nu memorasem atat de bine replicile.
Fata făcuse câțiva pași pana in culise, de unde se întoarse cu o fată in urma ei.
Ii puteam recunoaște înfățișarea. Țineam minte ceva fragmente din amintiri nu prea credincioase de acum câțiva ani.
-Bună, domnule, salută ea, trecandu-si degetele prin păr.
Arunc o privire fugara scenariului. Imi rezem capul in palmă, luând cu cealaltă mâna, paharul de pe masă.
-Ti-e sete? Intreb clar si întind paharul spre ea.
Ea își duse palma la piept, strangand materialul rochiei. Nu ezita mult, însa, si lua paharul din mâna mea.
Îl bause, tremurand ușor.
Rânji si isi flutură genele.
-Ce rezolvati cu un pahar? Intreaba ea, ducandu-si mâna pe umărul meu.
-Marie, pornește muzica, ii fac semn blondei care juca rolul lui Marie.
Mă ridic in picioare si imi asez mâna pe talia ei. Cu cealaltă mâna ii mângâi timid obrazul.
-Care este numele tău, scumpă domnișoară? Apoi ii iau mâna intr-a mea si o duc usor spre buze, aplicând un sărut tandru pe dosul palmei.
-Greta, veni raspunsul ei, spune ea vrăjită.
Se uita in ochii mei si mai facem doi pași lenți de dans.
-Greta, repet numele ei, despartindu-ma din încercarea nereușită de dans.
Ma apropii de masă, scoțând o țigară din pachetul uitat. Mă întorc spre ea si i-o inmanez.
-Fumeaza, zic poruncitor ca si cand nu ar fi avut de ales.
Clipi des si tacu câteva secunde, inainte sa ia țigara din mână.
I-o aprind cu bricheta mea, dansa prefacandu-se ca se îneca cu fum.
Stiu ca ea reala fuma cu adevărat. Dar personajul era un nefumator.
Si ea juca bine, iar eu eram singurul care chiar încerca să dea ce e mai bun din el, deși erau simple repetiții.
-Nu scoate țigara si prefa-te ca incerci sa nu tușești! Îi zise fata de langa scena, care probabil era in rolul de regizor.
Nu aveam habar.
-Iar tu, Ryan, încearcă să o convingi ca esti îndrăgostit de ea. Nu ca doar vrei sa vezi daca pică în plasa ta. Convinge-ma si pe mine ca esti îndrăgostit de ea.
Încerc să tin cont de sfatul ei, deși nu imi placea sa imi zică cineva ce sa fac. Mă apropii de fața fetei si ii mângâi cu nasul urechea.
-Ești frumoasă, stiai? Spun cuvintele, ducandu-i o suvita de par dupa ureche.
Ea zâmbi larg, asezand țigara pe masă.
-Vă mulțumesc, domnule. Sunteți un adevărat bărbat! Exclamă entuziasmată.
-Vă anunt mai tarziu daca v-am ales, ii șoptesc tandru, sarutandu-i iar dosul palmei.
Intră în scenă iarăși blonda.
-Marie, arata-i ieșirea domnișoarei.
Ea se conformă, prefacandu-se ca ii arată ușa.
-Domnule, daca nu va deranjează, ce nu v-a plăcut la domnișoara Greta? Spune ea luând țigările si paharul gol de pe masă.
-Marie, daca ti-as spune sa fumezi si sa bei, ai accepta? Ma întorc cu spatele la ea și cu fața spre locurile libere, unde curand vor sta oameni.
-Scuze, domnule, dar nu as accepta, zice ea usor speriată.
-Pai ea nu e ca tine. Ea a acceptat, ii rapsund clar, iar cu asta se încheie scena 1.
-Minunat! Striga entuziasmata regizoarea. Chiar nu ma asteptam, Ryan, având în vedere că e prima ta încercare.
Chicotesc.
-Am incercat, zic si dau din umeri, sărind de pe scenă.
-Pregatiti ambianța pentru scena 2! Exclamă ea, în timp ce eu fug in culise.
-Doamne, chiar nu e atat de usor, ma plang satenului.
-Nu ma speria, imi raspunde. Eu urmez!
Ii ciufulesc părul si imi scot limba amuzat.
-Hai ca tu esti mai bun.
-De când? Intreaba si isi da ochii peste cap.
-Actorii pentru scena 2 sa fie in 15 secunde pe scenă!
Jason imi arunca o privire disperată si fugi pe scenă.
Ma asez langa regizoare, privindu-l pe saten.
-Apropo, mai usor cu lumina, ma orbea si pe mine, ii șoptesc fetei de langa mine, ea aruncandu-mi o privire urâtă.
Însă oricum striga ca lumina sa fie data mai încet.
A doua scenă era fata din prima scenă.
-Greta, ești bine? Intreaba una dintre fete care juca rolul de prietenă.
-M-am întâlnit astăzi cu domnul Leonard si este posibil sa ma căsătoresc cu el! Ajung soție de domn, zice ea entuziasmată, mergând cu pași lenți.
-Nu iti fă speranțe. Dacă nu s-a căsătorit cu tine direct, inseamna ca te-a refuzat.
Greta isi duce mâna uimită la gură, privind-o nervoasă.
-Ce iti imaginezi ca spui?! A fost dragoste de la prima vedere! Spune ea, fluturandu-si mainile prin aer.
-Eu in locul dumneavoastra nu l-aș crede!
-Ești buna de nimic! Țipă exasperantă si fuge plângând.
Atunci intra in scena Jason. "Întâmplător" se lovește de el, prefacandu-se ca si cand cade.
-Oh nu! Domnule, v-ati băgat în drum! Spune ea, stergandu-si fața cu maneca.
Însă Jason nu spuse nimic. El privea in gol, înghețat.
-Jason, aici e replica ta! Zice nervoasă regizoarea dupa cateva secunde bune.
-Citește din scenariu daca nu o stii, ii spun eu.
Însă el absolut nimic.
-Jason? Intreb confuz.
Ma urc pe scenă și ii pun mâna pe umăr, dar in secunda urmatoare el leșină.
-Jason! Strig speriat.
Îl prind repede in brațe. Il apuc de umeri și il scutur, dar nici o reacție.
-Sunați la 112! Se aud vocile din fundal.
