Dragoste All- inclusive nu e doar o carte. E o lecție de viață. Alexandru Leu este un Don Juan al Olimpului cu două mari vicii: alcoolul și femeile. Viața lui este dată peste cap când la resortul de lux all- inclusive pe care îl moștenește de la tat...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
CAPITOLUL 1. Prolog
Altă zi, altă femeie dezbrăcată în patul lui.
Întotdeauna se trezea cu câte o bunăciune în pat. Uneori își amintea cum o cheamă, alteori nu. Nici măcar nu le întreba. Singura întrebare pe care o auzeau femeile, era: La mine sau la tine?
Mai mult așa de complezență. Nu ajungeau mereu într-un pat. Erau disperate să îl aibă iar el se vedea obligat să nu le dezamăgească.
Străinii îl știau drept Alexandru Leu, moștenitorul desfrânat al resortului de lux Paradis by the Beach. Prietenii, apropiații și femeile, de Alex.
Pentru cele mai slabe de înger uneori doar A, când gemeau de plăcere ca la balamuc deasupra lui. Când terminau de rostit numele întreg erau deja pe altă lume. Și nu mă refer la cel lung, Alexandru. După primele patru litere se lăsa cu orgasm.
Alex știa că e bun și se mândrea cu asta. Putea avea orice femeie indiferent de vârstă sau statut, trebuia doar să și-o dorească suficient de mult.
Băga-mi-aș... !
Își scarpină ceafa privind cele zece apeluri pierdute. Ce să își mai bage? Și-o băgase toată noaptea și ceasul arăta deja ora 8.30. Bucătăreasa avea să îl înjure din nou. De când cu moartea lui Leonard, tatăl lui Alex, ea era cea care ținea restaurantul în brațe.
La dracu!
Oftează adânc. Îi era foarte greu să conducă resortul all inclusive lăsat moștenire de tatăl său, când se ducea la culcare înainte să răsară soarele după distracții și nopți lungi, pierdute de fiecare dată în compania altei femei. Doborâse toate recordurile posibile în materie de femei.
Alcoolul, petrecerile și femeile frumoase erau în capul listei de plăceri vinovate. Și atunci cum să împace un fustangiu ca el, aceste vicii cu postul serios de director general? Nu știa și nici nu prea îi păsa. Moștenise această poziție, mai mult forțat, de la tatăl decedat în urmă cu patru ani. Măcar de l-ar fi învățat cum se face. Nu-și vorbiseră mult timp. Alexandru fusese un copil rebel și după ce își luase licența plecase departe de tatăl lui, în Canada unde îi cheltuise o bună parte din avere.
Nu-și dorea să ducă viața pe care o avusese tatăl lui. Nepotrivire de caracter. De aceea, în ziua în care aflase vestea morții, singurul lucru care i se păruse cumplit era că se vedea nevoit să preia afacerea. Pierderea fusese imensă doar pentru angajații care se temeau să nu își piardă locul de muncă. Pentru el, nu murise un tată, ci un tiran care îi lăsase urme adânci în inimă.
Cu sau fără fler de om de afaceri, izbutise să descifreze tainele antreprenoriatului, dar cifra de afaceri suferise considerabil. Încă lupta să redreseze activitatea și deocamdată, îi pria rolul de șef. Era respectat de toată lumea și femeile roiau în jurul lui. Nu scăpa nici o ocazie și nici ocaziile nu-l ocoleau pe el.
Trage draperiile, lăsând soarele să intre în cameră.
- Trezirea! Îi zice în treacăt, femeii care zăcea sub cearșafurile lui albe. Se încheie la sliț plictisit, apoi caută în dressing o cămașă potrivită.
- E dimineață, ce ai? Se revoltă tipa, foindu-se ca să își ascundă ochii de razele deranjante.
- Hai! Ridică-te! Nu vreau să te vadă toți că ieși de la mine! Iar scriu ziariștii ăștia numai prostii.
- Glumești? E abia opt jumătate! Ridică tonul, verificându-și telefonul.
- E târziu. Toți angajații mișună pe aici. Turiștii au început deja să coboare la masă. Ce o să zică când o să vadă că solista care le-a cântat aseară a dormit la mine în cameră? Hai! Mă grăbesc.
- Când ne mai vedem? Îl întreabă fata, întinzându-se mofturoasă. Alexandru o privește în treacăt, alegând să nu spună nimic.
- Ne mai vedem sau nu? Se enervează fata, înțelegând că băiatul nu avea nici o intenție.
- Dacă o să mai cânți aici, da. Îi răspunde pe un ton arogant, fără urmă de nici un regret. Nimic nu fusese mai umilitor pentru femeia pe care Alex o exploatase după bunul plac o noapte întreagă, decât refuzul de a doua zi. Își petrecuse toată noaptea cu el, sperând că zvonurile nu erau adevărate. Se înșelase. Simte pe pielea ei adevărul dureros. Și judecând după fața lui, trebuia să elibereze camera cât mai curând.
-Dracu' să te ia, Alex!
Înjurătura îl îmbie să i-o mai tragă o dată ca să își înghită cuvintele pe care i le aruncase, dar era presat de timp. O privește cu sictir. Nu era prima femeie care îl înjura.
- Ce credeai că te iau de nevastă? La mine e simplu. Îmi place sexul fără complicații. Și pare-se că și ție. Mi-ai tras-o ca o stricată și acum ai pretenții să ne mai vedem? Nu ne mai vedem... Asta ca să fiu clar și să nu aștepți telefoane. Hai, pleacă! Mă grăbesc rău.
- M-ai folosit, nenorocitule!
- Ce să zic? Cel înșelat sunt eu... Și tu arătai mai bine azi noapte. O fi fost de la Jack Daniels... Rânjește drăcește, călcând pe sufletul ei.
Avusese femei mult mai frumoase. Toate erau frumoase la început, dar în unele cazuri avea un șoc puternic când se trezea lângă o femeie care nu arăta deloc ca în visele lui. Își jurase de zeci de ori că se lasă de bunul lui prieten, Jack Daniels. Sprițul îi adusese numai belele.
Gândea cu capul, dar nu cu cel potrivit pentru un manager. Înainte de solistă, i-o trăsese unei turiste printre timp. Ea venise cu ideea, în sensul că își linsese buzele când îl văzuse și el chiar nu putea trece cu vederea asemenea gest. Fata avea buzele perfecte. D-un oral. Șarmul lui o îngenunchease după primul pahar chiar la recepția hotelului. Câteva minute - la atât se rezumase relația lor. Imediat ce terminase cu ea, o pusese în temă cu inevitabilul. Nu aveau să se mai vadă vreodată.
