Blue

Capitolul 12

    ───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────

    — Nu, a răspuns prompt și ferm.

    — Ești sigur?

    — Johnson, mai știu și eu câte ceva despre sentimente. Chiar dacă nu le-am mai experimentat de mult timp. Kim a prins ocazia și mi-a tras-o. Sau, mă rog, se smiorcăia să o regulez, aducându-mi tot felul de laude. Că o atrag, că arăt bine... Era puțin cam disperată, ce-i drept, a strâmbat din nas. Nu-l slăbeam din ochi, astfel că am remarcat grimasa subtilă.

    — Și tu crezi că așa vorbește un bărbat cu bun simț despre o femeie cu care a împărțit ceva, orice?

    — Vrei să stabilim din nou că n-am nicio urmă de bun simț? Iar ce ți-am spus e doar adevărul. Nu-ți place cum sună adevărul, Johnson? Preferi minciunile frumos ambalate și special livrate? Te face să trăiești mai bine acționând așa?

    — Nu, dar...

    — E mult mai sănătos să vezi lucrurile exact așa cum sunt. Știm amândoi, deja, ce motive a avut pentru care m-a vrut. Ți se pare c-aș putea concura la cel mai arătos mascul al anului?

    — Te-ai gândit vreodată că e posibil ca tu să nu deții întotdeauna adevărul absolut? l-am înfruntat.

    A plescăit din buze, cumva sâcâit de încăpățânarea mea.   

    — Nu, Johnson. A oprit brusc la semaforul care tocmai se schimbase în roșu. Apoi s-a întors cu tot corpul spre mine. Pentru că, spre deosebire de alții, eu nu vorbesc doar ca să mă aflu în treabă.

    S-a aplecat spre mine, iar eu am paralizat. Ce avea de gând să facă iar?

    S-a sprijinit cu cotul de spătarul scaunului meu, fața lui fiind acum periculos de aproape de a mea. S-a uitat insistent în ochii mei, apoi privirea lui a coborât, înnebunitor de lent, și s-a oprit pe buze.

    Ca într-o invitație mută am simțit nevoia să mi le umezesc cu limba, dar nu am făcut-o. Am reușit prin eforturi susținute să mă abțin.

    Știam acum ce făcea. Voia să mă pună în dificultate. Să mă zăpăcească într-o așa măsură încât să nu fiu în stare să-i mai dau vreo replică. Sau poate că...

    — Hai, Johnson, ești mult mai deșteaptă de atât. Amintește-mi ce făcea prietena ta când a aranjat întâlnirea aia cu Magic Mike?

    Pe neașteptate mâna lui stângă s-a deplasat de pe volan și mi-a cuprins maxilarul în palmă, forțându-mă să-mi răsucesc și mai mult gâtul, aducându-mi nasul lângă al lui.

    — Spune-mi, draga mea, ce activități extracurriculare întreținea Kim Meyers în baie?

    Urechile îmi țiuiau, fiindcă inima-mi bubuia direct în ele. Nu mai puteam auzi decât apelativul lui, care în alte circumstanțe chiar ar fi sunat frumos. Habar nu aveam ce adăugase mai departe, după aceea. Eram pierdută complet în tentația care creștea și se apropia vertiginos, amenințând să-mi spulbere rațiunea, să mă mistuie și să creeze dezastru.

    — Eu...

    Parcă eram o puștoaică bleagă. Exact așa mă comportam în preajma lui.

    Ash mirosea a furtună. Un iz sălbatic se amesteca perfect cu o aromă delicată și dulce. Bergamote, vanilie și piper într-o combinație intensă de pericol.

    — Nu te mai uita așa la mine, Blue Johnson, a rostit răgușit. Inocența din ochii tăi te trădează. Și mă faci să-mi doresc, al naibii de tare, să profit de ea și de tine.